De ce am devenit blazat? Sau mai bine zis, când? Chiar sunt blazat? Pe zi ce trece, ne blazăm căutând mereu motive să nu „facem”. Apoi, ne plângem de faptul că nu suntem apreciați, că nu ne crește salariul sau că nu suntem fericiți.
Sunt puțin… blazat!
Pe la sfârșitul secolului al 19-lea a apărut celebrul mit că omul folosește creierul doar în proporție de 5-10%. El a fost răspândit de diverse companii care erau interesate să vândă produse care ne garantau implicarea celorlalte părți ale creierului, rămase nefolosite. În realitate, studiile au constatat că de-a lungul unei zile, fiecare dintre noi activăm toate zonele creierului.
Însă, ceva adevăr este la mijloc, pentru că ne place să ne limităm singuri, deși nu vrem să recunoaștem. Ca să mă explic voi pune o întrebare. De câte ori pe zi îl folosesc pe „Nu” atunci când ar trebui să ies din zona mea de confort? Nu vreau să se înțeleagă faptul că este ceva greșit să-l folosim pe „Nu”, din contră.
Însă, prea adesea „Nu pot! Nu știu! Nu vreau! N-am chef! E imposibil!” sunt expresii pe care le adresăm fie colegilor, fie șefului, profesorului sau partenerului de viață. Suntem de acord că nu există „Nu pot”, ci „Nu vreau!”. Dacă VREM, facem acel lucru, dacă nu, atunci cautăm motive. Ne limităm singuri! Pe zi ce trece, ne blazăm căutând mereu motive să nu „facem”. Apoi, ne plângem de faptul că nu suntem apreciați, că nu ne crește salariul sau că nu suntem fericiți.
Remediul
Până la urmă, totul ține de „a vrea”. „Fiindcă oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.” (Luca 11:10). Cu alte cuvinte, fiecare zi e o nouă provocare, oferindu-ne oportunități de dezvoltare. „Nu pot!” să se transforme în „Nu mă dau bătut!”. „Nu știu!” să-l înlocuim cu „Revin, după ce mă documentez”. „E imposibil!” să devină „Caut soluții”. În felul acesta, viața noastră va căpăta culoare, va avea „viață”.
Articol realizat de Mihai Stoicescu
