Spunem deseori că instanțele judecătorești din România sunt pline de dosare în materia familiei. Problema drepturilor copilului este o temă de multe ori uitată și mulți dintre decidenții noștri își amintesc doar atunci când are loc câte o tragedie și presa discută despre ea.
Misiunea noastră, a specialiștilor în dreptul familiei, este de apărare a drepturilor copilului și de a asigura protecția copilului, ori de câte ori se impune.
Din acest motiv, de fiecare dată când părinții nu sunt capabili să pună mai presus de toate interesul superior al copilului, un judecător este chemat să decidă el în locul lor.
Noi, avocații, luptăm în fiecare zi ca toți copiii care ajung în acestă situație să beneficieze de minimul necesar pentru o dezvoltare armonioasă lângă părinții lor, asigurându-le apărea drepturilor și intereselor lor legitime, fără a leza dreptul celuilalt părinte de a avea legături personale cu acesta.
De reținut:
„Legea prevede în mod expres că, copilul care nu locuiește la unul dintre părinții săi, are dreptul de a avea legături personale cu acesta, drept ce nu poate fi limitat decât în condiții legale, luând în considerare interesul superior al copilului.”
Psihologii susțin că implicarea copiilor în procesele judiciare ar putea genera situații de stres sau disconfort, însă, din păcate, părinții nu dau atenția și importanța necesară.
Mergând mai departe, trebuie să știți, că, dacă vă aflați într-o situație, ce necesită stabilirea unui program de vizitare al copiilor minori, Legea nr. 272/2004, art. 17 (1), prevede:
„Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.”
De asemenea, Codul Civil, prevede în mod expres, că:
„părinţii separaţi de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta. Părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa acestuia.
Instanţa de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului.”
Apreciez că un program de vizită trebuie să fie adecvat vârstei, dezvoltării fizice și psihice armonioase a copilului, și în interesul lui superior, care implică menținerea legăturii afective firești cu ambii părinți și realizează un just echilibru între necesitatea de a se asigura contacte regulate între părinte și copilul său și aceea de a menține un echilibru în viața tuturor celor implicați.
Mai multe detalii puteți urmări în emisiunea juridică „Prin tribunale ca prin viață” cu avocat Mihaela Olaru | „Dreptul de a avea relații personale cu copilul – Dreptul de vizitare”:
