Vinerea mare – Zdrobire și victorii

0
100

După o noapte de confruntare în casa lui Caiafa și Ana, în timpul căreia voinicioșii marilor preoți l-au pălmuit, l-au lovit peste față, i-au smuls fire de barbă, sentința lui Isus era clară, trebuia cerută aprobarea guvernatorului pentru ca să fie osândit la moarte. În dimineața aceea de vineri, Pilat fusese trezit de gloata mânioasă în zori de zi.

Când se apropiau Paștele Iudeilor, aproape 1 milion de oameni veneau din toate colțurile Iudeii la Ierusalim, pentru a celebra împreună. Această aglomerare putea da naștere ușor la revolte sociale, de care Pilat se temea. Dar în ocazia aceea, Pilat se trezise cu un îndemn de la soția lui:

– Am visat azi noapte că azi vei avea de a face cu un neprihănit, să nu-l condamni la moarte!

– Claudia, nu-ți fă griji, soțul tău este un om politic versat…

Da, era, doar că Pilat nu mai văzuse niciodată un așa tâlhar. Trăsăturile lui nobile și privirea lui caldă, făceau ca Pilat să se fâstâcească în fața acestui tânăr evreu cu fața pălmuită și cu mâinile legate.

– De ce l-ați adus? a spus Pilat hoardei fățarnice care nu voia să intre la el, să nu se spurce, ca să poată mânca Paștele. Și azi unii oameni vin la cina Domnului cu gânduri criminale în inimă.

– Dacă nu ar fi fost un făcător de rele nu l-am fi dat noi în mâinile tale! Adică, bazează-te pe noi, mulțimea noastră este singurul argument…

Pilat face o investigație sumară. De trei ori afirmă că e nevinovat. Îl trimite la Irod, Isus nu-i răspunde nimic acestuia, considerând că Irod l-a dat la moarte pe Ioan Botezătorul și nicio altă șansă nu-i va fi oferită. Pilat vede cu stupoare cum gloata se întoarce la el cu Isus. Încâlcitele înfățișări de josnicie ale sufletului său, l-au îmbrâncit pe Isus spre locul Țestei. Pilat a hotărât să li se împlinească cererea. În ciuda faptului că a considerat că este nevinovat. Isus spune pe drumul durerii:

– Dacă se fac aceste lucruri copacului verde, cum se vor face celui uscat?

Adică, dacă romanii se comportă cu mine în felul acesta, deși mă consideră nevinovat, cum se vor comporta cu voi, fiice ale Ierusalimului! Și, într-adevăr, aproape 40 de ani mai târziu, în valea lui Iosafat, crucile cu evrei pe care le-a ridicat Titus Vespasianus au fost atât de dese încât abia mai era loc de trecere printre ele.

Isus ajunge la locul Căpățânii, soldații îl dezbracă de tot ce avea pe El. Ca și cel ce întră în baie, trebuia să fie răstignitul, zice un vechi cărturar. Rușinea trebuia trăită la maximum. 4 cuie ruginite îl leagă de lemn, cu măciulia bine crestată. Toți au amuțit în nădejdea să audă urletele blestematului. Dar Isus tace în fața călăilor după cum tăcut-a și în fața judecătorilor. ,,Ca o oaie mută înaintea celor ce o tund, n-a deschis gura”. Broboane mari de sudoare au apărut pe fața lui sfântă, dar nu s-a găsit nicio mână omenească să-i șteargă sudoarea morții… Zdrobit, este aburcat pe cruce. Respirația i se întretaie în opintiri canonite, să soarbă un strop de aer mai mult…

Cele trei cruci, înalte, mohorâte, asemenea unor uriași gata să se îmbrățișeze, tronează pe valea largă în văzduhul drăgăstos al primăverii. E atât de frumoasă acea zi că nu te poți gândi la chinurile morții, dar ,,pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, Dumnezeu l-a făcut păcat pentru noi, pentru ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El ” (2 Corinteni 5:21).

Strigătele finale ale lui Isus: ,,S-a isprăvit!” și ,,Tată, în mâinile Tale îmi încredințez duhul” vorbesc despre o victorie în lupta împotriva păcatului. Isus a fost tratat așa cum meritam eu să fiu tratat, iar eu, prin această jertfă substitutivă, voi fi tratat așa cum merită Isus să fie tratat. Dar îmi stăruie un gând: Dacă Isus Hristos cel nevinovat, a fost pedepsit atât de crunt pentru păcatele noastre, cum vom fi noi pedepsiți pentru păcatele noastre, dacă nu ne vom întoarce la Dumnezeu?

Articol realizat de Cornel Dărvășan

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here