Câți dintre noi au renunțat la o dorință, un vis atunci când au dat de greu, când s-au izbit de indiferență sau situații greu de depășit sau gestionat?

Valentin Perduș nu a avut întotdeauna o viață frumoasă. I-a trebuit mult până să ajungă la a fi la un pas de a-și îndeplini un vis pe care atunci când îndrăznea să și-l enunțe cu voce tare era socotit nebun. Sunt mulţi copii care, la întrebarea clasică, pusă de rude: ”Ce vrei să te faci atunci când vei fi mare?”, au răspuns „Doctor!”, dar au fost și destule cazurile în care această dorinţă nu s-a mai realizat, din diferite motive. Nu este cazul lui Valentin Perduş, invitatul colegei noastre Antonia Fudulu în platoul emisiunii Spune-mi CUM! Valentin a absolvit Facultatea de Medicină din Oradea, dorinţa de a îmbrăca halatul alb de medic fiind ţinta vieţii lui. Care a fost, însă, diferenţa între Valentin şi ceilalţi colegi de facultate cu care a învățat?

Valentin a fost abandonat la doar câteva zile de viață pe o șină de tren și crescut în orfelinate.

„Mama a făcut un gest urât, m-a lăsat pe linia de tren. Niște oameni au văzut gestul și m-au luat de acolo, m-au dus la o creșă, apoi la o casă de copii. Acolo a apărut o doamnă în halat alb, care a început să mă caute peste tot. Nu îmi dădeam seama ce se întâmplă, dar m-am gândit că e ceva special cu doamna aceasta. Mi-am spus că prea bine arată doamna aceea și trebuie să fac și eu ceva în acest scop”, a povestit absolventul Facultății de Medicină din Oradea. Astfel, după zeci de ani de muncă, sacrificii şi lipsuri, visul său – care i-a încolţit în suflet încă din primii ani de viaţă – de a ajunge medic, a devenit realitate. Modest, dar având capacitatea, dorinţa şi voinţa de a lupta până în pânzele albe, Valentin Perduş este conştient că nu ar fi ajuns în etapa pe care o trăieşte acum dacă nu ar fi avut şi şansa să întâlnească ori să cunoască anumite persoane care să creadă în el şi care să-l sprijine, sub diferite forme. În drumul spre visul său,Valentin a trecut prin mai multe case de copii din Prahova, Ploiești, Băicoi, Bușteni, în acest din urmă orfelinat petrecându-și perioada dintre 6 și 18 ani. Valentin se consideră norocos că a ajuns în casele de copii, chiar dacă a avut parte și de abuzuri, chiar dacă a văzut alți copii murind. Spune că dacă ajungea la bunici nu era azi pe punctul de a-și urma visul. „Mulți dintre cei 550 de copii cu care am trăit zi de zi și am împărțit totul în orfelinatul din Bușteni s-au pierdut”, spune Valentin. Una dintre educatoare l-a dus la redacţia ziarului Prahova, rugând jurnaliştii să-l sprijine cumva, deoarece putea mai mult. Aşa a fost înscris la o şcoală profesională de confecţioneri încălţăminte şi cazat în internatul şcolii, şi tot din contribuţiile jurnaliştilor a primit şi haine. Cu ajutorul ziarului Prahova, Valentin a reușit să fie integrat în sistemul de învățământ, a făcut cursuri de ucenici, școală profesională. A învățat să fie bucătar, mecanic auto, într-un sistem care din lipsă de elevi l-a făcut să repete clasa a II-a, clasa a IV-a , iar la 18 ani l-a aruncat în stradă. „Mă chinuiam, dar am făcut şcoala. Iar când am terminat-o, am ajuns din nou de unde am plecat, în stradă”, și-a amintit Valentin. Cu toate acestea el nu a renunțat și a început să studieze facultățile de medicină din toată țara. Și-a luat ghiozdanul cu conspectele și s-a îndreptat cu trenul spre Cluj. Nu cunoștea pe nimeni. S-a dus la Inspectoratul Școlar să afle cum se poate transfera de la profesională de la Ploiești la Cluj Napoca. Valentin Perduş a absolvit Colegiul de Asistenţi Medicali după 4 ani, la 31 de ani, primind licenţă internaţională, şi imediat după aceea s-a înscris la Facultatea de Medicină Oradea, pentru că este una dintre puţinele din ţară care oferă locuri fără taxă pentru romi. A promovat examenul de admitere, singura condiţie pentru a deveni student bugetar, dar tot era să rămână pe dinafară. „Am avut probleme și aici, dar am ținut cu dinții de locul meu. Când trebuia să confirm, la secretariat mi-au zis că le pare rău, dar locul a fost ocupat de altcineva. M-am dus şi la preşedintele Comisiei de Examen, apoi la rector. Mi-au zis că le pare rău, dar asta e. Atunci m-am dus la Bucureşti, direct la Ministerul Educaţiei, unde mi s-a dat dreptate şi li s-a cerut celor de la Oradea să reglementeze situaţia (…) M-au chemat, mi-au oferit cafea să stăm, să discutăm. Adică întâi îmi dai un şut în fund, apoi îmi dai cafea? Oricum, am cerut să fiu înscris pe locul care mi se cuvenea şi au fost forţaţi să o facă. Ulterior am aflat că cel căruia i-au dat locul meu a fost mutat tot la Medicină Generală, dar cu predarea în engleză”, spune Valentin. Despre parcursul lui Valentin Perduș, dar și multe altele, aflați urmărind emisiunea Spune-mi CUM! cu Antonia Fudulu