Triunghiul – elevi, profesori, părinți și inteligența emoțională

Pentru creșterea inteligenței emoționale trebuie să se implice chiar elevii. Nu este suficient ca doar alții să facă ceva. Cei din jur, creează și oferă un cadru, dar apoi elevii sunt cei care trebuie să deprindă niște abilități.

Ce pot face elevii?

– Ținerea unui jurnal în care vor fi notate autoreflecții despre propriile reacții, emoții și sentimente. – Activități de cooperare și colaborare cu colegii. – Receptivitate la nevoile celor din jur. – Observarea și notarea locurilor, persoanelor și evenimentelor care determina anumite reacții. – Curajul de a avea o altă opinie într-un grup, atunci când intuiția spune altceva. – Construirea unor strategii de clamare și de schimbare a dispozițiilor când acestea apar.

Relația profesor – elev

Relația dintre profesor și elevi trebuie să fie bazată pe respect. Comunicarea zilnică dintre profesor și elevi trebuie să fie una autentică. Profesorul nu trebuie să uite că el este modelul din clasă și că de el depinde atmosfera care se creează. Profesorul trebuie să fie apropiat de elevi, și ei să simtă apropierea acestuia. Desigur că profesorul trebuie să-și impună autoritatea într-un mod înțelept. Trebuie să-și cunoască emoțiile și în felul acesta să le ofere elevilor un exemplu. Elevii vor învăța să-și exprime sentimentele și să-și stăpânească emoțiile într-o manieră adecvată. Elevii trebuie să simtă din partea profesorului că sunt ascultați, înțeleși și acceptați.

Ce pot face părinții?

Pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, copiii trebuie să simtă iubire și dragoste necondiționată din partea părinților lor. Lucrul acesta va crește stima de sine și îi va face capabili pe copii să se adapteze evenimentelor stresante din viață. – Manifestarea unei atenții față de nevoile emoționale ale copiilor. – Participarea la discuții de grup, workshopuri, forumuri pe tema dezvoltării emoționale și sociale. – Oferirea unui model din partea părinților a unui comportament echilibriat, manifestat prin abilități emoționale și sociale, pentru a stimula comportamentul socio-emoțional al copiilor. – Folosirea unui limbaj și a unei comunicări eficiente în care să implice: dicuții despre emoții, identificarea acestora, descrierea lor. – Încurajarea copiilor să se exprime despre cum sunt, cum se simt, ce emoții și ce sentimente au. – Încurajarea eforturilor copiilor atunci când fac progrese. – Evenimentele zilnice, normale sunt momente de învățare, când se pot avea loc discuții despre stări, dispoziții, rezolvarea conflictelor sau managementul emoțiilor. – Ținerea unui jurnal, prin care părinții pot deveni mai conștienți asupra propriilor emoții și încurajarea copiilor să facă la fel. Articol scris de Ciprian Piciorang