Trebuie femeia să fie supusă unui soț agresiv?

Trebuie femeia să fie supusă unui soț agresiv? ”Credeam că toți bărbații sunt ca tata. M-am căsătorit la 15 ani. După câteva zile au început bătăile. Primeam palme în loc de bună dimineața. M-a bătut și când am născut primul copil, avea părul prea mare. Mama nu voia să mă primească acasă. Știam că femeia trebuie să fie supusă soțului. Așa au trecut 20 de ani.” Ce a devenit mama celor 10 copii, după 20 de ani de bătăi?

În emisiunea ”Spune-mi cum” cu realizatoarea Antonia Fudulu, Leontina Todica împărtășește povestea sa de viață din propriul tren al amintirilor:

”Ne-am dus la Bistrița cu câțiva bănuți din alocație adunați, să cumpărăm hăinuțe la copii. Ajunși în Bistrița, ca de obicei. Primul bar, al doilea bar, al treilea bar au fost gata bănuții. Nu am mai cumpărat hainuțele. Ne-am dus (n.r. – Leontina și copiii) la mama lui, că statea acolo în oraș, iar el s-a dus de acolo mai departe, ca să mai bea cu cineva.

Aveam acasă un copil micuț, lăsat cu alți copii acasă, așa că mama lui mi-a spus ”haide Nuță, că te duc acasă. A două zi, m-a dus ea până la autobuz, m-am dus acasă, deși tremura carnea și apele pe mine pentru că știam că o să fie o problemă că am plecat. A ajuns acasă pe la ora 10:11. Erau adormiți copiii. Și de atunci și până dimineața la 6, m-a bătut. M-a legat de mâini, de picioare, de pat. Mi-aduc aminte și culoarea patului. Toată noaptea m-a bătut, m-a batjocorit. Și spre dimineață a luat un cuter. Portocaliu, cu buton verde. Și a venit la mine să îmi taie venele, să mă omoare. Și atunci am strigat și au venit copiii care au zis ”tata, nu o omorî pe mama!”

De multe ori îl întrebam pe Dumnezeu ”Doamne, de ce nu mă asculți?”. Atunci mă rugam la Dumnezeu: ”Doamne, scapă-mă!”, ”Doamne, dă-mi!”, ”Doamne, fă-mi!”. Acum mă rog și îi mulțumesc!”

Ce facem dacă suntem victime ale violenței domestice?

În cazul violențelor intrafamiliale, poliţia poate acţiona în urma depunerii unei sesizări scrise la sediul unităţii de poliţie de pe raza de domiciliu a victimei (dacă e făcută de victimă se numește plângere, dacă e făcută de un martor se numește denunț), în urma unui apel telefonic la ofiţerul de serviciu al secţiei/unităţii de poliţie din zona respectivă, a unei solicitări la Serviciul Unic de Apel de Urgenţă 112 (care poate fi făcută de oricine are cunoştinţă de astfel de evenimente), a unei sesizări verbale făcută direct la agentul de poliţie care patrulează sau, poliția poate afla cu ocazia intervenției la un alt caz sau chiar din presă.

Sesizări despre astfel de fapte de violență domestică pot fi făcute și de persoanele cu funcții de conducere în cadrul unei autorități a administrației publice sau în cadrul altor autorități publice, instituții publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum și de orice persoană cu atribuții de control care, în exercitarea atribuțiilor lor, au luat cunoștință de săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Ele sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală și să ia măsuri pentru ca urmele infracțiunii, corpurile delicte și orice alte mijloace de probă să nu dispară. (art. 291 Cod procedură  penală)

Victima trebuie să ştie că poate sesiza cu plângere prealabilă organul de cercetare penală sau procurorul. Dreptul de a depune o astfel de plângere are caracter personal şi aparţine părţii vătămate. Plângerea penală prealabilă poate fi depusă şi de un mandatar, caz în care procura trebuie întocmită special pentru acest scop şi trebuie să rămână anexată la plângere pe parcursul procedurilor.

Acţiunea penală în cazul infracţiunilor sancţionabile la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, de ex:

• lovire sau alte violențe (art.193 CP)
• amenințare (art. 206 CP)
• viol în forme neagravante (art. 218 alin 1 și alin 2 CP)
• agresiune sexuală în forme neagravante (art.219 alin 1 CP)
• furt între membrii de familie (art.231 alin 1CP)
• distrugere (art. 253 alin 1 și alin 2 CP)

În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe săvârșită asupra unui membru de familie, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare și din oficiu (adică nu la solicitarea victimei), și în acest caz, voința victimei de a opri pedepsirea agresorului nu se mai poate manifesta.

Pentru celelalte categorii de infracţiuni (pentru care legea nu solicită introducerea unei plângeri penale prealabile), organele de anchetă penală nu au nevoie de manifestarea expresă de voință a persoanei vătămate pentru tragerea la răspundere penală a autorului faptei, indiferent de modalitatea prin care au aflat de faptă.