Proiectul de lege care prevede introducerea unei taxe, în România, asupra veniturilor obţinute de furnizorii de servicii media audiovizuale, la cerere, cum ar fi Netflix, HBO GO, Amazon Prime Video, Voyo, de la utilizatorii români pentru vizionarea de filme online, a fost adoptat de Camera Deputaţilor, informează Adevărul.
Prin adoptarea unei astfel de măsuri, România se alătură unui număr relativ restrâns de ţări care au impus sau sunt pe punctul de a impune o fiscalizare similară asupra veniturilor din vizionarea de filme online, cum ar fi Portugalia, Polonia sau Canada.
Analizând argumentele aduse în nota de fundamentare a proiectului de lege, se remarcă o oarecare notă discriminatorie faţă de platformele de filme online.
Iniţiatorii precizează că introducerea noii taxe este necesară în contextul încasărilor în scădere la Fondul cinematografic, din cauza restricţiilor legate de pandemie, inclusiv închiderea sălilor de cinematograf, în timp ce piaţa platformelor de filme online este în ascensiune.
Odată cu progresul tehnologic, dar şi pe măsura schimbării comportamentului consumatorilor în contextul pandemiei de COVID-19, companiile care creează şi distribuie conţinut online au beneficiat de o creştere exponenţială a vânzărilor. În acest context, era de aşteptat ca statele să reacţioneze prin direcţionarea unor măsuri fiscale către aceste tipuri de companii.
„Taxa Netflix” este inspirată dintr-un curent mai larg, existent în Uniunea Europeană, şi anume taxa pe serviciile digitale.
Totodată, la nivel internaţional, jucătorii care obţin venituri din domeniul digital se află de mai mulţi ani în atenţia autorităţilor fiscale, preocupate să identifice soluţii echitabile de impozitare a profiturilor obţinute de aceste companii care îşi desfăşoară activitatea în mediul virtual şi nu au prezenţă fizică în ţara în care se află consumatorii.
Există jurisdicţii care au introdus deja sau aveau în plan să aplice, unilateral, impozite pe serviciile digitale, fie asupra unui spectru mai larg de servicii digitale (Franţa, Spania, Italia, Marea Britanie) sau mai redus, cum ar fi „taxa Netflix” (propusă în România), dar acestea vor fi obligate să le elimine în momentul în care recomandările Organizaţiei pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), axate prin cei doi piloni de impozitare a multinaționalelor (impozitul minim pe profit la nivel global, de 15%, şi mecanismul de distribuire a profiturilor în țările sursă), vor fi adoptate, inclusiv de către România.
Între timp, pe plan local, dacă proiectul de lege trece de parlament în forma actuală, este de așteptat ca platformele de streaming video să fie nevoite să se înregistreze fiscal în România sau să desemneze un reprezentat fiscal pentru efectuarea demersurilor de plată a acestei taxe în țara noastră.
Mai mult, dat fiind că respectivele companii au rezidența fiscală în alt stat, este posibil ca veniturile obținute din România să fie dublu impozitate – atât local, prin noua taxă, dar şi în statul de rezidență -, astfel că apare necesitatea implementării unui mecanism de compensare în perioada imediat următoare.
