Sunt bune descântecele făcute de preoți? Un descântec este cel mai adesea o poezie sau un cântec ori o formulă magică ce se spune ca superstiție atunci când o persoană este bolnavă, are dureri de cap sau când este „deocheată”. Acest deochi, conform tradițiilor din popor, se întâmplă când o persoană se miră de cineva. Fie în sensul bun sau rău. Descântecele sunt folosite și pentru a „rupe un blestem”.
Despre descântec
Funcţia descântecului este readucerea stării de echilibru organismului prin vindecarea bolilor fizice şi sufleteşti, alungarea duhurilor necurate şi desfacerea vrăjilor făcute asupra bolnavului.
Descântecul este parte componentă a unui ritual sau chiar reprezintă un ritual, fiind interpretat în anumite condiţii legate de loc, timp şi anumite reguli de interpretare şi transmitere.
Persoanele care descântă sunt atât femeii, cât şi bărbaţi, capabili, să provoace şi să stăpânească anumite procese psihice, sugestia şi hipnoza. De obicei, pe lângă tehnica descântatului mai posedă cunoştinţe despre plantele medicinale sau alte metode de tratament.
Descântecul în lumea rurală
În lumea satului, descântecul încă mai are un rol important, menţinându-şi forma şi modalităţile tradiţionale de exprimare. În desfăşurarea ritualului, au intervenit un şir întreg de transformări: reducerea numărului de rânduri din texte, schimonosirea cuvintelor neînţelese, reducerea ustensilelor întrebuinţate.
Sunt bune descântecele făcute de preoți?
În emisiunea ”Din cărțile lumii” cu Evelina Bevis, invitatul Cornel Dărvășan, teolog, răspunde la această întrebare:
”Pune-te sub ocrotirea lui Dumnezeu. Aceasta este cea mai sigură apărare împotriva uneltirilor diavolului. Să ne înarmăm cu armătura lui Dumnezeu. A te duce la un om care descântă și care vrea să contracareze unele blesteme pe care le-a făcut cineva, nu este un teren sigur. Este un teren minat. Dumnezeu zice să nu ne ducem acolo. Plasmul 91 spune: către cine să mergem?”
