Suferința între mit și realitate. Filozofia suferinței are geneze diverse având sursă directă ce explică individului cauzalitatea și efectul. Datorită unor abateri comportamentale sau psihice, legile pe care omul trebuie să le respecte au inconvenietul lor atunci când ele sunt eludate să reacționeze de la simplu până la violent. Astfel plătind prețul nerespectării lor. Sunt situații în care sursele genezei sunt nedefinite, greu de înțeles și manageriatul emoțional al situației poate fi neprevăzut și în multe situații acceptat orbește. Realitatea și puterea de a rezista în suferință o aducem din mit?
Conflictul dintre bine și rău
Conflictul dintre bine și rău, dintre întuneric și lumină, dintre noroc și ghinion, este extrapolat în conflictul diavolului cu Iov și îndreptat de fapt asupra caracterului lui Dumnezeu. Marea luptă între bine și rău, între Dumnezeu și Satana se ramifică în societatea umană, afectând creațiunea lui Dumnezeu. Rezolvarea dilemei cu privire la caracterul lui Dumnezeu trebuie să pornească de la cunoştinţele despre El, să apeleze la revelaţia Sa despre Sine şi nu la declaraţiile lui Satana despre El.
Atunci când Dumnezeu este interogat
De ce oamenii buni, asemenea lui Iob, suferă pierderi, dezastre şi nenorociri din care punctul de ieșire palpabil este moartea. Dacă universul n-ar avea un Dumnezeu, răspunsul ar fi că aşa este viaţa în acest cosmos strict material, în care fiinţele umane nu sunt decât produsul secundar accidental al atomilor şi moleculelor.
Omul este obișnuit să îl rapoteze pe Dumnezeu la polul pozitiv al societății, și fără definiții și demonstrații se întâlnește cu neprihănitul Iob, un om nevinovat și drept, plătind factura suferinței emisă din necunoscut. Aici este punctul principal al cercetării de față.
Omul se întâlnește cu o situație ienexplicabilă pe care este nevoit să o integreze în viața lui. Cum privim suferința? O legăm de soartă, închidem ochii, este jocul de noroc al vieții în care ruleta te falimenteză. Avem voie, avem dreptul, să îl întrebăm pe Dumnezeu?
Viziunea creștină asupra suferinței
În viziunea creştină individul devine prin metamorfoza suferinţei un prieten privilegiat al lui Isus. Participând personal şi urmându-l pe Mântuitorul de la cina cea de taină până sus pe Golgota. Convins fiind că tot ceea ce se întâmplă în lăuntrul său, va fi în cele din urmă izvor de binecuvântare divină.
Articol scris de lector universitar dr. Daniel Duță
