Primul capitol din cartea lui lui Jordan Peterson, 12 Reguli pentru Viață: Un Antidot pentru Haos, se numește chiar așa: Stai drept și cu umerii trași în spate.
Stai drept!
Colega mea de birou a avut zilele trecute un client care mi-a atras atenția. Nu era prima dată când îl vedeam, dar era prima dată când eram „izbit” de curba alungită descrisă de coloana lui vertebrală, stând pe scaun încovoiat ca o semilună. Ce avea de spus era în perfect acord cu postura corpului: viața e grea și urâtă și nu merită trăită, tot ce putem face e să așteptăm să se termine mai repede.
Primul capitol din cartea lui lui Jordan Peterson, 12 Reguli pentru Viață: Un Antidot pentru Haos, se numește chiar așa: Stai drept și cu umerii trași în spate. Peterson pleacă de la recunoașterea faptului elementar că, într-adevăr, viața este grea, că permanent oamenii și circumstanțele exercită asupra noastră o presiune capabilă să ne transforme într-o semilună deprimată. Nu are niciun rost să negăm acest adevăr. Dacă o facem, nu avem decât de pierdut, pentru că rămânem în întuneric cu privire la un adevăr fundamental al naturii realității.
Stai drept chiar dacă ești „slab”
Homo hominis lupus, adică, oamenii se mănâncă între ei și au făcut-o de la începutul istoriei. Cei puternici îi calcă în picioare pe cei slabi, devenind astfel și mai puternici, după ce i-au înghițit pe cei slabi. Și nu este vorba doar de compeția pentru bogăție și putere în care oamenii sunt prinși ca într-un carusel din care nu mai știu cum să coboare sau pur și simplu nu vor s-o facă.
Nu, uneori ești descalificat înainte de începutul cursei pentru că te-ai născut într-o familie săracă în care tatăl tău alcoolic, în loc să te pregătească pentru viață, ți-a produs răni pe care le porți cu tine toată viața. Sau pentru că te-ai născut fără să fii la fel de atractiv și de inteligent ca alții, ceea ce i-a făcut pe cei din jur să te privească cu dispreț. Și privirea lor disprețuitoare a devenit otravă pentru sufletul tău iar otrava din sufletul tău a trecut în sînge și apoi în oase, pe care le-a încovoiat și te-a făcut să arăți ca o semilună.
Stai drept chiar dacă viața e urâtă
Dar dacă viața este grea, înseamnă asta neapărat că este și urâtă și că nu merită trăită, că tot ce putem face este să așteptăm să se termine mai repede? S-ar putea să crezi asta, dar doar pentru că privirea ta este îndreptată în jos, din cauza posturii corpului. Vestea bună este că dacă îți ridici capul din pământ, vei fi copleșit de bogăția orizontului care ți se deschide, un orizont în care dansează forme și culori nebănuite, forme și culori pe care le poate lua chiar viața ta doar dacă vei îndrăzni să aspiri la ele, să începi să crezi că le meriți, că ești la fel de îndreptățit să iei parte la banchetul vieții ca oricine altcineva, pentru simpul fapt că ești o ființă umană și că în tine arde dorința de a face asta.
Dacă îți vei ridica privirea din pământ și vei sta drept, cu umerii trași în spate, cei din jur vor începe să te vadă altfel. Oamenii se comportă frecvent ca niște animale de pradă, sărind pe cel rănit sau slab ca să îl devoreze, la fel ca niște hiene. Dar atenție, singurul motiv pentru care cei din jur cred că ești rănit sau slab este pentru că așa pari. Și pari rănit și slab pentru că te comporți ca o persoană rănită și slabă, obișnuită să fie călcată în picioare, resemnată cu statutul de persoană de mâna a doua, motiv pentru care stai tot timpul încovoiat ca o semilună.
Stai drept ca un învingător
Fără a nega dimensiunea tragică a existenței, acea povară care te-a apăsat până ai ajuns în halul ăsta, Jordan Peterson argumentează că primul pas pe care trebuie să îl faci pentru a pretinde să fii luat în seamă ca o ființă umană cu același drept ca oricine altcineva de a intra în marea sală a banchetului vieții, este să stai drept. Nu e minunat că poți să te prefaci că povara care îți apasă permanent pe umeri nu există de fapt, și să te îndrepti, să îți împingi pieptul în față, să îți tragi umerii în spate și să îți continui aventura prin viață ca și cum ai fi deja un învingător? Este și în această minune, în faptul că poți face așa ceva, rezidă gloria de a fi o ființă umană, nu doar un animal condiționat de genetică și mediul de viață.
Dacă vei face efortul să stai drept și cu umerii trași în spate, poate nu vei deveni automat un succes absolut pe toate planurile vieții tale, dar cu siguranță oamenii vor începe să te privească altfel. Și această substanță misterioasă care vine de la cei din jur sub formă de priviri și cuvinte și o întreagă armată de accente comportamentale pe care le numim atitudine, se va transforma în tine în energie pură, care îți va umple sufletul de bucurie și de putere. Apoi, va trece în sînge și în oase pe care le va întări și le va face și mai drepte și mai puternice, prgătindu-te astfel să înfrunți mai departe greutățile vieții.
Stai drept – greutățile nu se vor sfârși niciodată
Bineînțeles, greutățile nu se vor sfârși niciodată, sunt o parte esențială a vieții și oricine spune altceva n-a înțeles nimic despre viață. Dar oricine spune că viața e grea și urâtă și nu merită să fie trăită, greșește și mai mult decât cei care nu recunosc dimensiunea întunecată a existenței. Și dorința noastră imposibil de ignorat după fericire, acea parte din noi care știe că poate să fie fericită tocmai pentru că își dorește asta mai mult decât orice altceva, este dovada irefutabilă pentru asta.
După ce am citit primul capitol din cartea lui Jordan Peterson, am început să merg mai drept, pentru că frumusețea unei reguli e că poate fi aplicată. Aceasta a fost prima regulă. Să vedem care sunt următoarele unsprezece.
Atenție! Această încercare de a rezuma cartea lui Jordan Peterson, 12 Reguli pentru Viață: Un antidot pentru haos, în niciun caz nu poate fi considerată ca un substitut adecvat pentru lectura integrală a cărții. Ce îmi propun în această serie de articole este doar să atrag atenția asupra cărții, cu speranța că o vor citi cât mai mulți. Deocamdată cartea nu este tradusă în limba română, dar să sperăm că va fi în curând. Până atunci, cei care citesc în limba engleză o pot cumpăra pe internet.
Articol realizat de Cătălin Ionete