Adevărul sau minciuna? Cine nu a fost pus în situația de a alege să spună adevărul sau nu într-o situație delicată. Poate să ne scoată minciuna din situații complicate? Să învățăm din eșecul unor ideologii cae au folosit minciuna sau cu noi este altceva?

Adevărul și Schopenhauer

Filosoful german Arthur Schopenhauer este cunoscut pentru noi, românii, prin prisma faptului că a fost filosoful preferat al lui Mihai Eminescu și deci o influență importantă asupra gândirii și creației acestuia. Schopenhauer a fost, fără îndoială, una dintre cele mai mari minți care au trăit vreodată. A influențat nu doar anumiți poeți, ci gândirea umanității, în general. Într-o cărticică despre morală pe care am citit-o în urmă cu mulți ani, el spune că avem dreptul să mințim pentru a ne proteja intimitatea. Adică, este moral să minți, spune Schopenhauer, pentru a te proteja de atacurile și curiozitățile intruzive ale celor din jur, știind foarte bine că cei din jurul nostru nu au întotdeauna cele mai bune intenții. Ideea lui Shopenhauer pare rezonabilă și bine adaptată lumii în care trăim. Este perfect normal să avem dreptul să ne ascundem de lume prin orice mijloc necesar, chiar și cu un scut făcut din minciuni, dat fiind că lumea poate fi conceptualizată destul de rezonabil ca o fiară de pradă care ne vânează în permanență. Însă a transforma minciuna într-o armă, chiar și de apărare, este foarte periculos, pentru că cel mai frecvent această armă se întoarce împotriva celui care o mânuiește. Cel mai mare pericol pentru cineva care folosește minciuna pentru a rezolva problemele cu care se confruntă, este că va ajunge foarte repede să vadă în minciună o un fel de soluție minune, ușoară și cu rezultate imediate, când în realitate folosirea minciunii nu face altceva decât să taie firele care ne leagă de realitate și să ne închidă într-o bulă toxică în care mai devreme sau mai târziu vom muri asfixiați.

Este rău să minți?

A opta regulă din cartea lui Jordan Peterson, 12 Reguli de viață: un antitod la haosul din jurul nostru, este fără îndoială una dintre cele mai grele reguli dintre cele 12, pentru că minciuna este una dintre armele noastre favorite în lupta cu greutățile vieții. Nimeni, dintre intelectualii de primă clasă ai Occidentului modern, nu a mai spus, până acum, atât de tare și de răspicat ca Jordan Peterson că minciuna este o armă care îl otrăvește, în primul rând, pe cel care o mânuiește înainte de a-și răspândi otrava în jur și de a strica lumea. Nimeni, adică, dintre cei mai rafinați gânditori ai zilelor noastre nu a mai avut curajul să spună negru pe alb că este rău să minți. Dar Peterson nu se oprește aici. El ne spune și de ce este rău să minți. Tocmai în aceasta constă, de fapt, comoara capitolului nouă din 12 Reguli de viață, în felul extrem de elaborat și colorat în care Peterson arată de ce este rău să minți. Acest capitol este și o meditație pe tema binelui și a răului și a felului în care lupta dintre bine și rău se desfășoară pe scena istoriei și a vieților noastre individuale. De fapt, doar pusă în contextul acestei mari lupte dintre bine și rău, problema minciunii este luminată corespunzător, pentru că Jordan Peterson face o analiză foarte convingătoare a felului în care minciuna este răspunzătoare, pe de o parte, pentru unele dintre cele mai mari atrocități din istorie, iar pe de alta, pentru cele mai mari suferințe din viețile indivizilor aparent nesemnificativi ca tine și ca mine.

Adevărul și ideologii ale secolului al XX-lea

Nazismul și comunismul au fost două ideologii care au produs în mod direct moartea în chinuri a multe, foarte multe milioane de oameni în secolul al XX-lea. Analiza lui Peterson arată nu doar că aceste ideologii erau în esență niște minciuni, asta se știa deja. Semnificația analizei lui stă în faptul că arată cum aceste ideologii, care au pus la un moment dat stăpânire pe o bună parte a întregii omeniri, au reușit să ajungă atât de puternice doar cu permisiunea milioanelor de persoane de bună credință și neimportante ca tine și ca mine care nu au avut curajul să spună adevărul atunci când demonii acestor ideologii au început să își arate colții. Pentru că, bineînțeles, nici Gulagul și nici cuptoarele de la Auschwitz nu au apărut din senin, ci gradual, cu îngăduința și participarea implicită a poporului. De fapt, Peterson nu face altceva decăt să ne trimită la Soljenitin, care în Arhipelagul Gulag a descris cum el însuși participase la crearea iadului din mijlocul căruia scria cartea, lagărul de concentrare din Gulag unde au murit două milioane de oameni și alte douăzeci au fost chinuite în moduri inimaginabile pentru tine și pentru mine, prin simplul fapt că nu a avut curajul să spună adevărul la momentul potrivit. O minciună, fiind întotdeauna falsificarea realității, îndoaie practic structura acesteia iar adevărul cutremurător este că orice minciună, chiar și cele mai mici și cele mai albe, au potențialul de a crea rupturi în această structură, rupturi care se transformă în adevărate găuri negre ce înghit și distrug totul în jurul lor. Dacă nu te-ai gândit niciodată că o simplă minciună poate avea consecințe atât de grave ca distrugerea vieții tale sau a lumii întregi, regula opt din cartea lui Peterson te va ajuta să o faci într-un fel care sigur nu te va lăsa indiferent și va schimba radical modul în care privești importanța adevărului în viața ta de zi cu zi. Articol realizat de Cătălin Ionete