
Sindromul burnout sau stres?
Culmea sindromului burnout este ca un paciet „ars” să ajungă pentru ajutor în biroul unui psihiatru „ars”. Imaginați-vă, vă rog, eficiența unei astfel de întâlniri! Trebuie reținut faptul că poate cei mai predispuși la acest fenomen sunt tocmai cei care ar trebui să lucreze cu mințile sărmanilor pacienți. Eficiență? Nici vorbă! American Institute of Stress estimează că stresul este factorul determinant în 75-90% din vizitele la medicul de familie. Bineînțeles că motivele sunt durerea de cap, greața, diareea, anxietatea, palpitațiile etc. Chiar dacă mulți medici fac imediat legătura dintre simptom și stres, chiar dacă însuși pacientul acceptă că problema sa este alta și nu diareea (de exemplu), sunt tratate doar simptomele și nu cauza. S-a rezolvat problema? Nicidecum! Problema cea mai mare nu este însă aceasta, ci convingerea multora că stresul este inevitabil și trebuie să învețe să coabiteze. Nimic mai neadevărat! Expertul în psihologia sportului, Tim Gallwey, ne propune în cartea sa, Jocul interior și stresul, să folosim câteva instrumente cu ajutorul cărora să ne administrăm eficient interiorul. Și să nu mai permitem stresului să ne conducă spre ruină.Sindromul burnout – Stop!
Oprește-te și evaluează obiectiv starea în care te afli.Sindromul burnout – Cine-i șeful?
Amintește-ți că tu ești responsabil de starea de bine sau de mai puțin bine în care te afli. Știi vorba aceea: „M-ai supărat!”? Este exemplul cel mai potrivit pentru a înțelege cum se comportă un individ care a uitat cine-i șeful. Nu te supără nimeni fără acordul tău, între noi fie vorba!