Scriitorul Adrian Majuru ne dezvăluie din istoria neștiută a Bucureștiului. Cum era viața în mahalalele Bucureștiului? Adrian Majuru realizează o adevărată incursiune în geografia umană a Bucureștilor. Și-a prezentat în emisiune cea mai recentă carte „HOȚUL DIN CURTEA MIRACOLELOR”, apărută la editura Litera.
Cine este Adrian Majuru?
Adrian Majuru (n. 19 decembrie 1968, București) este un istoric și antropolog român, preocupat de București, de geografia simbolică a vechiului oraș, contribuție pentru care a și primit Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler Categoria H – „Cercetarea științifică”. Din 2014 este directorul Muzeului Municipiului București. Ocazional cursuri la Facultatea de Urbanism și Arhitectură „Ion Mincu”.
Majuru este licențiat în istorie al Universității din București (1997), unde a susținut și doctoratul în domeniul geografiei umane (2004).
A publicat în: Cotidianul (din aprilie 2010), Capital (februarie-decembrie 2007), Adevărul (ianuarie 2007 – mai 2008), Ziarul Financiar (din septembrie 2006), revista Casa Lux (din iulie 2006), Time Out (din aprilie 2006), revista Altitudini (martie – iunie 2006), Cultura (februarie 2004 – martie 2005), Adevărul literar și artistic (septembrie 2003 – decembrie 2006), Observator Cultural (iulie 2002 – iulie 2005), Femeia (martie 2001 – martie 2005), Revista Magazin (august 2001 – iulie 2002).
Despre București
Municipiul Bucureşti este aşezat în sud-estul ţării. Acolo unde în urmă cu câteva sute de ani se întindeau Codrii Vlăsiei din care astăzi se păstrează câteva pâlcuri răzleţe de pădure. Râul Dâmboviţa traversează oraşul. Iar salba de lacuri din nordul capitalei asigură răcoarea şi umezeala în timpul toridelor zile de vară.
Cinstea care revine întemeietorului acestui oraş pare a fi disputată de către Bucur Ciobanul, candidatul tradiţiei şi legendei şi de controversatul Vlad Ţepes, omul primului document cunoscut, care atestă existenţa capitalei noastre la 20 septembrie 1459. În realitate, cercetările istorice şi în principal cele arheologice au scos la iveală vestigiile unei cetăţi, probabil prima, databilă încă din a doua jumătate a veacului al XIV-lea. Atunci se nasc Bucureştii şi în jurul acelei prime fortificaţii de 160 m.p., vor fi ctitorite rând pe rând Curtea Domnească, biserica lui Mircea Ciobanul (1558-1559), uliţele negustorilor şi meseriaşilor, într-un cuvânt oraşul politic şi cultural.
Urbea s-a dezvoltat treptat-treptat, coagulând în jurul vechiului centru istoric satele aflate împrejur. Dâmboviţa a fost un liant al aşezării urbane care şi-a căutat dimensiunile naturale, extinzându-se mai cu seamă spre nord, în zona lacurilor. Amintirea vechilor sate se păstrează şi astăzi în memoria bucureşteanului. Căruia denumiri ca Berceni, Floreasca, Colentina sau Pantelimon îi sunt familiare ca zone componente ale capitalei.
În anul 1659, Bucureştii devin definitiv capitala Ţării Româneşti. Oraşul se dezvoltă. Apar numeroase biserici, hanuri mari fortificate şi prima arteră pavată cu bârne din lemn, Podul Mogoşoaiei (1692), ulterior rebotezată Calea Victoriei în anul 1878.
Scriitorul Adrian Majuru ne dezvăluie din istoria neștiută a Bucureștiului
În emisiunea ”BookMedia” cu Natașa Culea, invitatul dezvăluie din istoria mai puțin știută a capitalei:
