Abilitățile de comunicare necesare abordării unei persoane sunt foarte importante, în special în comunicarea cu copiii. Prin comportament și limbaj se pot ridica unele bariere care pot bloca comunicarea. (Buzducea, 2010, 97)
Comunicarea cu copiii nu trebuie să provină din nevoia de a controla, „ci din nevoia de a crea o conexiune”. Atunci când părinții comunică cu scopul de a-și satisfice propriile nevoi, copiii observă dorința lor și se închid în ei înșiși, se retrag și refuză chiar să mai vorbească. Dar atunci când părinții comunică pentru a se conecta și a-i ajuta pe copii, ei simt aceasta și sunt deschiși și doritori de comunicare. (Tsabary, Herald, 2018, 309)
Opinia analiștilor cu privire la scopul comunicării
A informa
În acest caz, individul este în posesia unor informații pe care dorește să le transmită. El se trezește dimineața, privește pe fereastră, observa că afară este vreme frumoasă și simte nevoia să spună și altora. Părinții sunt întotdeauna gata să ofere informații copiilor. Copiii și ei la rândul lor sunt nerăbdători să spună părinților informațiile pe care le știu.
A convinge
„De cele mai multe ori convingerile noastre ne motivează faptele, atitudinile, deciziile, iar acestea au urmări grave legate de viață noastră și a altora. „Pentru realizarea lucrurilor importante în viață avem nevoie să fim înțeleși și ajutați de alții. Părinții au nevoie de multă convingere în relațiile pe care le au cu copiii. E nevoie de explicații și argumente și toate acestea nu se pot realiza fară comunicare.
A impresiona
„Experiența fiecăruia dintre noi ne demonstrează că ne hotărâm destul de greu atunci când trebuie să luăm o decizie important, cu urmări de durată lungă sau definitorii pentru viață noastră sau a altora. Este grea situația când trebuie să îi determinăm pe alții să ia o hotărâre riscantă”. În asemnea situații se folosesc multe argumente logice, iar când logica nu ajunge, se folosesc și argumente sentimentale.
A provoca o reacție
Scopul comunicării aici este de a schimba ceva la persoana care ascultă, pentru aceasta comunicăm și transmitem intențiile noastre, argumentele și afecțiunea. Spunem o poveste copilului care nu vrea să deschidă gura, nu ne declarăm mulțumiți până nu îl vedem pe cel de lângă noi să facă primul pas, face o schimbare.
A amuza
„De la copilul de un anișor până la bătrânul respectabil ființa umană are nevoie să se amuze. Simțim nevoia să ne amuzăm și nevoia să amuzăm pe alții. Depinde de gradul de educație și de civilizație felul în care comunicăm, amuzamentul nostru, ori vrem să trezim o stare de amuzament prietenilor noștri”. Știm cât de mult le place amuzamentul copiilor. Relațiile dintre noi, în special relația dintre părinți și copii trebuie să cuprindă și puțin umor. Acest lucru îi va ajuta să fie mai relaxați și prin urmare să comunice învățături importante copiilor.
A ne face înțeleși
Rostul comunicării este să ne facem înțeleși, să credem că argumentele noastre pot transforma pe cei de lângă noi, le pot modifica convingerile și sentimentele. Cât de mulți părinți vor să fie înțeleși de copii lor, iar copiii la rândul lor vor să fie înțeleși de părinți.
A ne exprima punctul de vedere
„Capacitatea de a exprima un punct de vedere original în legătură cu o situație dată este semnul adevăratei personalități”. Sunt diferite împrejurări de a ne spune punctul de vedere și aceasta poate avea rezultate decisive. Într-o conversație e bine să ascultăm și punctul de vedere al celorlalți.
A obține o schimbare de comportament
De cele mai multe ori scopul oamenilor implicați în educarea și formarea altora sunt nobile: se dorește schimbarea în bine a comportamentului. Binele îl urmăresc părinții, bunicii, educatorii și profesorii. Educatorii urmăresc că beneficiarii comunicării să devină oameni stăpâni pe voința lor cu un caracter integru.
A fi acceptați
De multe ori suntem neacceptați pentru că nu reușim să ne facem cunoscuți și nu am trimis mesaje corespunzătoare sau mesajele nu au fost recepționate corect.
A ne refula
Comunicăm fiindcă nu suntem ascultați. Oamenii vorbesc mult și cu oricine fiindcă nu-i ascultă tocmai persoanele care trebuie să-i asculte.
A nu tăcea
„Vorbirea fără rost nu e doar supărătoare din punct de vedere estetic, ci are uneori urmări grave. Să analizăm: avem ceva de comunicat sau comunicăm fiindcă nu avem ce face”. (Duță, 2020, 5-11)
A vorbi doar de dragul de a umple liniștea cu sunete, creează exact opusul conexiunii. „Părinții trebuie să vorbească doar atunci când este necesar, iar copiii au nevoie să fie ascultați și acceptați și astfel să devină un magnet al conexiunii”. (Tsabary, 2018, 309)
Nu răspundeți cu mânie la mânie. Vă vor trebui multe săptămâni după aceea să vă recăpătați respectul din partea lor. Ați putea chiar să pierdeți ocazia de a-l mai ajuta vreodată pe copil dacă nu vă mărturisiți greșeala și vă cereți iertare. Juniorii și adolescenții au nevoie de încrederea care vine din cunoașterea adulților pe care se pot baza. (Habenicht, 1993, 68)
