Alex și Ruben au gustat din plin decăderea în lumea drogurilor, dar atunci când Dumnezeu i-a întâlnit, au înțeles că toate căutările lor au luat sfârșit. Au primit tot ceea ce au dorit vreodată: pacea, bucuria și împlinirea după care atât de mult au tânjit.
Mama lui Alex, din cauza copilăriei sale triste, a dorit tare mult să ofere copiilor săi tot ceea ce ei i-a lipsit. Și așa a făcut. Doar că prea multul său entuziasm a oferit copiilor o libertate pe care ei nu au știut cum să o folosească.
La vârsta adolescenței, Alex a avut suficientă libertate și bani îndeajuns încât să înceapă să consume droguri. Fără limite! Singura limită pe care Alex a avut-o în relație cu drogurile a fost seringa. Doar frica de ac l-a ținut departe de heroină. În rest, nimic nu a rămas netestat.
Pe la vârsta de 18 ani, consumul de droguri deja lăsase urme adânci în viața lui Alex. A mers pe drumul predictibil deja, adâncindu-se într-o depresie din care nu mai avea scăpare.
Supradozele, insomniile și lipsa hranei l-au dus la marginea propriei vieți. Și ar fi trecut dincolo de margine dacă nu ar fi fost cineva care să-l tot „plictisească” cu nevoia de Dumnezeu.
Timp de trei luni, unul care nu putea să tacă, i-a tot servit vestea bună a mântuirii lui Alex. Și bine a făcut pentru că marginea vieții îi era foarte aproape…
Într-un moment de disperare, Alex, care nu credea în niciun dumnezeu, a făcut ceva ce nu gândea vreodată posibil: s-a rugat. S-a rugat pentru că toate căutările sale nu-i potoliseră nevoia de sens, de direcție, de pace până la urmă.
Fiecare nou drum îl ducea, mai devreme sau mai târziu, la aceeași concluzie: că din nou era pe o pistă greșită.
Ruben, copil iubit, familie credincioasă și zeloasă. Prea zeloasă în percepția adolescentului care nu avea parte de libertatea după care tânjea.
La 16 ani decide să-și ia viața în propriile mâini și pleacă de acasă. Dorința de acceptare atât de specifică adolescentului, îl împinge să se alipească de un grup de tineri cu îndeletniciri dubioase. Dar pentru Ruben nu conta! Libertatea era ceea ce căuta și aici, în stradă, o găsise.
„Prietenii” i-au dibuit repede slăbiciunea și l-au integrat în grup cu o slujbă pentru care părea că fusese făcut: om de legătură în distribuirea drogurilor.
Chipul îi era bun aliat – inocență scria pe fruntea sa. Și, odată intrat în lumea drogurilor, a avut șansa să și consume.
Căutările sale de sens păreau a fi facilitate de anumite substanțe care-l transportau într-o altă dimensiune. Se ferea de substanțele care dau dependență, dar nu se reținea de la experimentarea celor care-i „deschideau” mintea la o realitate spirituală superioară.
Aceste experiențe îi confirmau oarecum ceea ce știa deja – existența forțelor supranaturale – dar nu prea-i hrăneau sufletul. Căutarea de sens nu era nicicum satisfăcută.
În timpul acela de doi ani în care trăia alături de prietenii săi pe străzi, Ruben continua să frecventeze o comunitatea creștină. Asta-i liniștea oarecum conștiința dar, pe de altă parte, dubla realitate la care se făcea părtaș și valorile total diferite i-au creat o stare cumplită de confuzie, de tensiune interioară.
Situația sa a degenerat rapid. La 18 ani depresia în care se adâncise îi dicta deja destinul: moartea era singura variantă. Și a încercat să-și împlinească această nevoie dar nu a reușit. Probabil că neputința de a-ți pune capăt zilelor este cel mai greu de îndurat…
Într-o astfel de zi, pe când Ruben își chinuia sufletul în neputința morții, l-a sunat mama sa cu care nu vorbise multă vreme. L-a chemat acasă și el a răspuns pozitiv.
Aceasta a fost portița sa de scăpare. În noaptea ce a urmat, printr-un raid al poliției antidrog, toți prietenii săi au fost „recompensați” pentru activitatea lor dubioasă cu ani buni de pușcărie… Ruben le-ar fi împărtășit soarta cu siguranță dacă mama sa nu ar fi fost inspirată să-l sune.
Atât Alex cât și Ruben, în jurul vârstei de 18 ani au fost smulși din ghearele morții în mod providențial. Și nu au rămas indiferenți. Amândoi au răspuns chemării Tatălui ceresc, s-au predat și, cu pași mici și nesiguri, au pornit pe drumul care le satisfăcea toate căutările de dinainte. Au descoperit ceea ce au căutat acolo unde nu gândiseră vreodată să fie posibil.
Alex a aflat că Tatăl ceresc este profund interesat de fericirea sa. Satisfacția pe care a avut-o atunci când a înțeles puțin din această realitate, i-a umplut golul sufletesc creat de atâtea căutări eșuate. Să se lase de droguri a fost cel mai natural și ușor lucru. Nici de sevraj nu a avut parte! Era prea fericit!
Odată întors acasă, Ruben a început să-și privească familia cu alți ochi. Tatăl ceresc îi cucerea pas cu pas inima înstrăinată și a început să vadă latura profund iubitoare a Dumnezeului de care fugise cu doi ani în urmă…
Biblia a devenit cartea sa de căpătâi, iar comunitatea creștină era locul de care știa că aparține. Mai mult decât orice a descoperit puterea eliberatoare care rezidă într-o legătura mântuitoare cu Isus Hritos.
Umpluți cu dragostea dintâi, Alex și Ruben au început o nouă viață, viața din belșug. Drept urmare erau însetați de cunoaștere și de dorința de a da vestea bună mai departe.
Astfel au studiat teologia și au activat în comunitățile creștine timp de mulți ani. Până când au realizat că există o latură a lucrării în care ei pot fi foarte eficienți. Așa s-au și întâlnit: la cursul de plantatori de biserici.
În acel context și-au cunoscut experiența de viață și și-au întărit convingerea că drumul pe care au pornit este cel potrivit.
Au decis să formeze o echipă binecuvântată prin care să pună bazele unor mici comunități creștine autentice în care noii convertiți să poată crește în cunoașterea Domnului și să-și definească chemarea la misiune. Pentru că fiecare ucenic este născut în Împărația lui Dumnezeu ca misionar.
Alex și Ruben și-au împărtășit experiențele personale în cadrul emisiunii COMORILE ÎNȚELEPCIUNII pe care o puteți urmări aici…
