Rușinea ca traumă și cum o gestionăm. Rușinea poate fi o emoție extrem de puternică și debilitantă, iar în unele cazuri poate deveni o traumă care afectează sănătatea mentală și bunăstarea unei persoane pe termen lung. Gestionarea rușinii ca traumă implică înțelegerea sursei acesteia, recunoașterea impactului său și aplicarea unor strategii pentru a o depăși.
Înțelegerea rușinii ca traumă
- Definiția rușinii:
- Rușinea este sentimentul de a fi inadecvat, defectuos sau lipsit de valoare. Este adesea legată de percepția negativă a propriei persoane.
- Trauma de rușine apare atunci când aceste sentimente sunt intense și persistente, fiind adesea rezultatul experiențelor negative semnificative, cum ar fi abuzul, umilința publică sau respingerea constantă.
- Impactul rușinii:
- Poate duce la probleme de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburările de stres posttraumatic.
- Afectează relațiile interpersonale, deoarece persoanele care se confruntă cu rușinea pot evita contactul social sau pot avea dificultăți în a se deschide față de alții.
- Influențează comportamentele de auto-sabotaj și poate duce la dependențe.
În emisiunea ”Bookmedia” cu Natașa Culea, invitata Lavinia Bârlogeanu, profesor universitar, doctor în psihologie, psihoterapeut și psihanalist, a declarat următoarele:
Rușinea este o experiență disociativă care ne atinge identitatea. E o traumă de identitate. Dar este și o traumă de relație. Pentru că spuneam că apare în contact cu cineva apropiat. Este și o traumă existențială. Pentru că atinge calitatea existenței tale în această lume. Îți atinge proiectele de viață. Te izolează. Uneori ai sentimentul că ești mereu inadecvat. Rușinea e o experiență a suferinței extreme. Uneori suferim, nici nu știm că la bază este asta. Pentru că rușinea este cu atât mai gravă și provoacă o durere mult mai mare în interior cu cât este mai puțin conștientizată. Dacă suntem deja conștienți de ea, asta, o face gestionabilă.
