„România Educată este proiectul național inițiat de Președintele României menit să susțină reașezarea societății pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanță, muncă, talent, onestitate și integritate. La intrarea în cel de-al doilea secol de existență ca stat modern și unitar, este important ca educația să dobândească o fundație solidă și predictibilă, pe care să continue drumul către „România Educată”.
http://www.romaniaeducata.eu/despre/
Acest proiect, declarațiile și intențiile sunt foarte bune, cu toate acestea se nasc niște întrebări:
Este România educată sau (ne)educată? Unde stăm bine și unde nu stăm bine ca țară în ceea ce privește educația? Cum ar trebui implementat acest proiect ,,România educată”?
În cadrul dezbaterii pe care am avut-o în cadrul emisiunii ,,Dă sens vieții” împreună cu domnul Liviu Marian Pop (fost ministru al Educației și fost președinte la Comisia pentru Învățământ, știință, tineret și sport) și cu doamna Cătălina Marinaș (psiholog cu competențe în psihologia educaţională, consiliere școlară și vocațională) am detaliat câteva probleme cu care se confruntă țara noastră, care indică faptul că mai avem foarte multe de rezolvat până când com putea vorbi despre o Românie educată. Poți urmări întreaga emisiune aici:
Proiectul ,,România educată” – succes sau eșec?
Proiectul de țară ,,România educată” arată mai degrabă ca un eșec național decât ca o reușită. Responsabili? Așa cum se întâmplă în mai toate sectoarele bugetare, nu există… Nimeni nu își asumă nimic. Nici nu este de mirare că lucrurile stau astfel în prezent dacă ținem cont de birocrația stufoasă, de fondurile și resursele alocate pentru educație, care sunt cele mai mici din UE. https://scoala9.ro/cat-cheltuiesc-tarile-europene-pe-educatie-romania-este-pe-penultimul-loc/814/
Tabelul de mai jos arată cât se poate de clar care este interesul reprezentanților puterii vis a vis de educație. Preocupările sunt legate mai degrabă de pensiile speciale și de legi care slujesc intereselor aleșilor, în timp ce educația și cultura sunt lăsate mereu la urmă.
România alocă cel mai mic procent din PIB pentru educație!
Bugetul pentru învățământ prevăzut pentru anul 2023 este de 49.509 milioane de lei, respectiv 3,2% din PIB. https://www.edu.ro/comunicat_presa_112_2022_buget_2023
Doar cinci țări membre UE alocă mai mult de 6 procente din PIB educației. Țintă pe care România o are de mulți ani, dar nu a atins-o niciodată.
Statistici legate de consumul de clutură în România
Un alt aspect foarte important care trebuie luat în calcul atunci când vorbim despre o țară educată este consumul de cultură. Nici aici nu stăm prea bine. Statisticile indică următoarele:
Televizorul rămâne principala sursă de consum de cultură și divertisment a românilor, 92% dintre cei intervievați se uită la televizor cel puțin o dată pe săptămână, iar 79% se uită la televizor zilnic.
67% dintre români nu au văzut vreodată o piesă de teatru
România este ţara cu cel mai scăzut apetit pentru cultură din Uniunea Europeană. O arată datele Eurostat, potrivit cărora mai puţin de 30% dintre români au participat, în decursul unui an, la cel puţin un eveniment cultural.
Potrivit Eurostat, 93,5% dintre români nu cumpără nici măcar o carte pe an.
35% dintre români declară că nu au citit niciodată o carte.
68,5% dintre români nu au citit nicio carte în ultimul an.
Doar 20% dintre români citesc o dată pe lună și 8% zilnic.
România se află pe penultima poziție dintre statele membre UE la indicatorul „citire”.
Rata analfabetismului funcțional în România este de 40%.
Dacă astfel arată cifrele din statistici, despre ce Românie educată putem vorbi? Dacă rata analfabetismului funcțional a ajuns la 40%, cum vor arăta generațiile viitoare? Ce facem cu sistemul de educație care este înțepenit în trecut și încurcat în birocrație, care nu ține pasul cu nevoile reale din piață și din școli?
Ce alte instituții ar trebui implicate în proiectul ,,România educată”?
Dat fiind faptul că ,,România educată” este un proiect la nivel de țară, ar trebui implicate mai multe instituții culturale, educaționale, biserici, ONG-uri și asociații. Nu doar Ministerul Educației ar trebui să educe România, ci o întreagă rețea complexă de organizații și instituții.
Ce măsuri ar trebui luate și ce facilități ar trebui oferite pentru a avea un act educațional de calitate, pentru o Românie educată?
Oferirea mai multor facilități și gratuități elevilor și profesorilor pentru a avea acces la cultură și educație (muzee, galerii de artă, filarmonici, operă, transport în comun, cinematografe).
Ieftinirea cărților, a rechizitelor și a materialelor didactice.
Calificarea personalului didactic și condiționarea accederii în posturi de studii. Nu ar mai trebui să existe profesori necalificați în sistemul de învățământ.
Posturile în învățământ nu ar mai trebui ,,ascunse sub mese”, ci scoase la concurs pentru a fi ocupate de profesori competenți.
Salariile profesorilor ar trebui să fie mărite. Nu putem avea un învățământ de calitate dacă un muncitor de pe șantier câștigă mai mult decât un profesor.
Depolitizarea învățământului. Profesorii și inspectorii nu ar trebui să ajungă în funcții pe linie politică, ci pe baza competenței, în urma susținerii unui concurs.
Credeți că se dorește cu adevărat o Românie educată?
În prezent răspunsul este categoric NU. În viitor, POATE… De la declarații și intenții până la realizarea acestui proiect este o distanță mare. Educația și cultura nu sunt ,,priorități obționale” într-un stat puternic și dezvoltat, ci sunt imperative. Un popor care se informează și se ,,culturalizează” cu telefonul sau cu televizorul și care are ca modele de viață oameni de cultură submediocră, nu are niciun viitor.
