Rolul întrebărilor în relațiile umane. În funcție de contextul și scopul interacțiunii se folosesc mai multe tipuri de întrebări:

– întrebări în domeniul cognitiv (întrebări de reamintire și elaborare); – întrebări deschise/închise (la întrebări deschise i se oferă mare libertate respondentului, întrebările închise au rolul de a controla pe respondent); – întrebări affective (aceste întrebări se folosesc când e nevoie de încurajare, suport emoțional, consiliere); – întrebări directive (acest tip de întrebare este sugerat prin însăși formularea întrebării); – întrebări retorice (acest tip de întrebări se folosește de cel ce vorbește unui public, neașteptând un răspuns ); – întrebări multiple (acest tip de întrebări se folosește atunci când timpul e scurt și se dorește răspuns de la respondent) (Pavalache-Ilie, 2015, 39-41).

Ce funcții au întrebările în comunicare?

Întrebările sunt extrem de utile pentru progresul comunicării, deoarece îndeplinesc numeroase funcții (Hargie, Saunders & Dickson,1994):

• Obținerea de informații;
• Controlul interacțiunii;
• Generarea interesului și a curiozității pe o anumită temă;
• Diagnoza dificultăților întâmpinate de respondent;
• Exprimarea interesului pentru interlocutor;
• Cunoașterea atitudinilor, sentimentelor și opiniilor respondentului;
• Încurajarea și stimularea participării la interacțiune a partenerului;
• Evaluarea cunoștințelor. (Pavalache-Ilie, 2015, 38)

Cum punem întrebările pentru a primi răspunsuri concrete

Carol S. Dweek și Claudia Mueller (în Sternberg, ed. 2002) au făcut o cercetare pe 3 grupe de studenți, iar concluziile lor au fost „Mesajul construit din cuvinte are o forță mult mai mare decât putem bănui uneori, iar impactul acestuia asupra formării/dezvoltării ființei umane este de amploare și uneori paradoxal”. Putem spune că această concluzie este foarte importantă În comunicarea verbală, un rol deosebit de important îl are privirea și tonul vocii. „Privirea constituie un mijloc de comunicare prin care prind viață expresiile figurii aflate sub influența unui sentiment, gând sau stări sufletești. „Privirea este caracterizată prin felul în care văzul este îndreptat asupra subiectului. „Nu este recomandată privirea ca pârghie de manipulare”. Interlocutorii trebuie priviți în față, fără însă ai privi cu insistență. (Duță, 2020, 37).