Trăim cu frica celui de-al treilea război mondial. Privim peste umăr cu teamă, urmărim știrile și vrem să rămânem la curent cu noutățile. Ne e groază de un nou război. Ceea ce nu știm sau nu realizăm, este că noi trăim un război de mult. Un altfel de război, ce e drept, însă e tot o luptă. Despre războiul sufletului nu se vorbește la știri și nici pe paginile facebookului. Nici măcar în Biserici nu se prea vorbește. Am crede că dacă este invizibil, nu are loc. Însă, oh, de-am vedea cum se războiesc toate! Cum mândria vine cu armele ei și caută să doboare smerenia! Se învârte în jurul ei ca un leu în jurul prăzii, o studiază, o analizează și apoi, pe nesimțite, într-o clipă de neveghere, o doboară! Nu vedem cum răutatea se lipește de om și începe să devină o normalitate. Are ca armă scuza că ”oamenii și-o merită” și astfel desființează bunătatea. În ultima perioadă a început să ia și înfățișare sub formă de dreptate, amăgind oamenii că dacă sunt răi, sunt drepți. Încă o luptă învinsă. Moralitatea începe să piardă teren serios în fața imoralității, părând învechită, demodată și… discriminatorie. Tot ce cândva era considerat greșit în ochii societății, acum a devenit o alegere, o variantă, o posibilitate. Dacă ne gândim bine, imoralitatea nici nu a trebuit să lupte foarte mult… a avut oameni care au luptat în locul ei. Iar credința… Oh, credința! Devine tot mai înconjurată de te-orii false, de amăgiri de o clipă, de înșelătorii… Se dă un război puternic și nevăzut împotriva credinței. Împotriva oamenilor lui Dumnezeu. Trăim cu frica celui de-al treilea război mondial, însă ignorăm toate semnele războiului sufletesc. Când ne trezim?