Pungă doriți? Este mai mult decât o întrebare, este o afacere. Zilnic se comercializează un număr incredibil de pungi de plastic. Și uite așa, ușor, ușor, începem să ne gândim la o revoluție împotriva plasticului!
Noi… clienții
Nu știu alte orașe cum sunt, dar în București există, practic, un singur supermarket pentru cumpărăturile de zi cu zi. N-o să-i spun numele, pentru că îl știe toată lumea. Orice bucureștean trece măcar o dată pe zi prin el. Am în minte acest magazin pentru că a ajuns să se insinueze în viețile noastre într-un mod absolut strălucit. Felicitări oamenilor de la marketing! Ați făcut o treabă grozavă!
Asta nu e neapărat un lucru rău, deși în general monopolul e un lucru rău. Dacă mega-magazinul despre care vorbesc este bun sau rău pentru bucureșteni, mă interesează mai puțin aici, aproape deloc. Dar vreau să vorbim despre un lucru rău, teribil de rău, care se întîmplă în acest magazin, și în altele ca el, și în toate super si hipermarketurile, în fiecare zi. Un rău pentru care supermarketul este doar scena, actorii fiind noi, clienții.
Pungă doriți?
Sute de mii de bucureșteni intră zilnic în acest supermarket, iar o socoteală simplă îmi spune că aproximativ un milion de pungi de plastic sunt vândute, doar în acest lanț, în fiecare zi. Poate cineva se întreabă ce am împotriva plasticului. Eu nu am nimic împotriva lui, dar el are ceva împotriva noastră.
Mai precis, plasticul e unul dintre cele mai mari pericole pentru viața pe Pământ astăzi. Plasticul e una dintre cele mai perverse forme de rău care amenință viața, tocmai prin banalitatea lui, prin faptul că este atît de bine integrat, indisolubil legat, de viața noastră de zi cu zi.
Să lăsăm pentru o secundă la o parte faptul că mai bine de jumătate dintre toate produsele de pe rafturile supermaketurilor sunt deja în plastic, și să mergem la casă. Aici de mii și mii de ori pe zi se pune o întrebare care primește iar și iar același răspuns: „Pungă doriți?” Desigur că dorim, pentru că plasticul e ieftin și bucureșteanul e comod. O combinație fatală.
Se estimează că șapte miliarde de tone de plastic plutesc în oceanul planetar, distrugând recife și pești și orice e viu acolo. Oare câte miliarde mai sunt împrăștiate pe fața Pământului? Nu știu, dar cu siguranță există suficient plastic pe Pământ pentru a face nu una, ci mai multe pungi suficient de mari pentru a cuprinde întreg globul pământesc și a-l ține strâns, sufocând tot ce e viu pe el. Și vă rog să mă credeți (și să vă informați singuri, dacă nu mă credeți pe mine), chiar asta se întâmplă astăzi.
Un gest răscumpărător
Poate cineva se gândește „Bun, dar ce pot eu să fac în legătură cu asta?”. Răspunsul nu e ușor, dacă ne gândim serios la gravitatea situației. Atunci când sunt cu adevărat lucid, realizez că doar o minune ne mai poate salva.
Și cu toate acestea, e ceva ce poți să faci și tu! Situația planetară nu e altceva decât rezultatul miliardelor de decizii luate în fiecare secundă pe toată fața Pământului. Tu, stând în fața casierului, în mega-magazinul tău de la colțul străzii, ești pus tocmai în fața unei alegeri care decide, în fiecare zi și de mai multe ori pe zi, soarta vieții pe Pământ.
Dacă ești dintre cei cărora nu le pasă de viața pe Pământ, nu cred că o să ne înțelegem prea bine. Viața pe Pământ e „sfântă” și Pământul, el însuși, e „sfânt”, în virtutea faptului că ne-a fost dat în grijă de Dumnezeu. Dar, dacă ai fi fost dintre aceștia, nu ai fi ajuns până aici cu cititul. Și dacă ai ajuns, înseamnă că îți pasă. Și dacă îți pasă, e ceva ce poți să faci pentru a arăta că îți pasă cu adevărat.
Data viitoare, când auzi întrebarea „Pungă doriți?”, răspunde „Nu!”. Nu e nimic rușinos în a merge cu un carton de ouă sau o cutie de lapte în mână până ajungi acasă. Nu e nimic mai frumos și mai important decât să trăiești astfel încât prezența ta în lume să nu fie un cancer otrăvitor, ci un gest răscumpărător.
Articol realizat de Cătălin Ionete
Mulțumesc Mimichka!