Prea multe povești de viață, prea puține vieți de poveste… – A7TV – Trăiește viitorul!

Ultimele articole:

Urmareste-ne:

O altă zi, o altă săptămână, o altă stare…
Dacă nu ar fi vorba despre tine, ar putea fi vorba de o poveste, nu?
Ceea ce trăiești tu este o poveste pentru ceilalți, la fel și ce trăiesc ceilalți reprezinta o poveste pentru tine.
Despre asta este vorba?
Despre povești trăite separat de fiecare?
Despre faptul că ne dorim, mai mult sau mai puțin, să trăim poveștile celorlalți și să evadăm din propria noastră poveste?
Dar dacă a noastră este cea mai frumoasă și putem interveni în a ne ”fabrica” finalul dorit?
Optimism, încredere, speranță și dorință, toate într-un amalgam ce ne poate garanta finalul fericit!
Este simplu? Este greu?
Problema nu o reprezintă împlinirea dorințelor sau finalitatea poveștii, ci întrebarea:
Știm cu adevărat ce ne dorim?
Știm cu certitudine care este povestea potrivită pentru noi?
Ne dorim ceva ce nu am avut până acum, dar acel ceva este oare pe deplin satisfăcător și reprezentativ pentru povestea noastră?
Dacă ai avea posibilitatea sa îți “fabrici” povestea, din momentul acesta și până la sfârșit, oare ai ști ce să-și dorești, ai ști lângă cine ai vrea să-ți petreci restul vieții, ai alege să trăiești singur sau în doi? Ai alege bani, putere, dragoste, familie?
Ai alege fericirea, sănătatea, bogăția, iubirea sau tristețea?
E un exercițiu interesant…
Dacă ți-ai lăsa imaginația liberă, dacă ai fi sincer cu tine și ai începe să povestești cum ai vrea să fie viața ta, ai ajunge la concluzia că ceea ce ai nu este nici pe departe ceea ce îți dorești cu adevărat…
Te trezești într-o dimineață și constați că te-ai trezit fericit și te miri …
Ce s-a schimbat peste noapte…?
Bine, nu este chiar totul perfect, te-ai trezit și cu o durere acută de cap și bineînțeles nu ai prin casă nicio pastilă care să te ajute să-ți treacă, dar ești fericit, vezi lucrurile altfel …
Este un moment ce trebuie speculat, e oare dimineața în care ești sincer cu tine sau este doar o extra doză de optimism, naivitate și speranță?
Este momentul în care te pui în fața laptopului și vezi că ai o pagina albă, iar continuarea poveștii tale nu mai depinde decât de tine!
Nu de ceilalți, nu de dorințele lor, nu de sfaturile lor, nu de părerea lor și de ce ar crede ei că ți se potrivește.
Presupunând că trăiești o poveste călduță, ai pe cineva alături, ai un job, ai un trai liniștit, dar lipsește ceva, lipsește … împlinirea…presupunând toate acestea vei vedea că vine momentul când spui “de ajuns!”,
“Eu nu îmi doresc asta! Îmi doresc povestea completă, nu frânturi din poveste, nu capitole ce îmi oferă liniște, vreau să trăiesc, să simt cu adevărat că trăiesc!”
Vreau o poveste scrisă de mine și pentru mine.
Și brusc, atunci când îți exprimi aceasta dorință, te trezești că nu mai ai nimic din ce ai avut până atunci.
Nu mai ai pe nimeni lângă tine, nu mai ai job, nu mai ai aproape nimic.
Ai, în schimb, o pagină goală, o pagină de pe care ai șters tot și care așteaptă să fie rescrisă așa cum îți dorești…

Până aici e totul ok, dar apoi urmează încercările pe care, în euforia ta, nu le-ai luat în calcul…
Ți-ai dorit să iubești și să fii iubit, dar ai uitat să specifici că de aceeași persoană.
Ți-ai dorit un alt job, dar ai omis că până la a găsi jobul visurilor tale sunt facturi de plată ce nu înteleg dorința ta …
Ce faci în situația asta?
Accepți jumătăți de măsură?
Continui să faci compromisuri ?
Simți că așa trebuie, dar cum rămâne atunci cu povestea ta?
Și așa te găsești prins într-o altă poveste, alta de fiecare dată, dar deloc asemănătoare cu povestea la care visezi…
Ajungi captiv în noua poveste de unde, poate, nu poți să ieși. Poate nu vrei, poate ți-e frica, poate te gândești că este mai mult decât nimic, ori poate e prea târziu să ieși și atunci te gândești la ceilalți … iar și iar și iar… și rămâi…rămâi pentru ei, rămâi din teamă, din obișnuință, fără să te gândești că fiecare zi în care rămâi este o zi pierdută pentru povestea ta, o zi la care renunți de buna voie, o zi din povestea ta perfectă la care renunți pentru o poveste obișnuită.
Neprevăzutul, situațiile intermediare ne amână împlinirea poveștii, povestea noastră așteaptă să fie scrisă, dar cu cât încercăm să rezolvăm problemele apărute pe parcurs, cu atât inventăm, inconștient, povești noi care ne abat de la adevărata poveste…povești în care devenim prizonieri, iar personajele și oportunitățile din povestea mult visată, riscă să treacă pe lângă noi și să nu băgăm de seamă…
Fiecare dintre noi are o poveste ce așteaptă să fie scrisă așa cum ne-o dorim, așa cum o visăm, fără compromisuri, fără jumătăți de măsură, cinstit, corect, adevărat… E povestea noastră. Este pagina goală ce așteaptă să fie scrisă.
Curaj! Se poate!

Distribuie articol:
Autor:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *