Cum a ajuns Camelia Potec dintr-un copil pasionat de apa Dunarii, într-un campion olimpic? Invitată în emisiunea Substanțial cu Adrian Călin, aceasta a povestit care a fost istoria succesului ei și cum i-a schimbat sportul viața. Camelia Potec este o înotătoare română care a câștigat medalia de aur la 200 m liber la Olimpiada de la Atena 2004.
A. C.: Acolo a început cariera dumneavoastră? Pe malul Dunării? Povestiți-ne! Erați un copil până la urmă, 4-5 ani. Nu era periculoasă apa aceea?
C.P.: Acum dacă mă întrebați aș spune că era periculos. Bineînțeles că și astăzi, dar și atunci erau foarte multe cazuri de înec, de inconștiență. Pentru că săream în Dunăre de pe tot felul de lucruri pe care le găseam inclusiv vaporașe, care erau scufundate și se mai vedeau bucăți din ele atunci când scădea Dunărea, și mergeam până acolo cu bărcuțte mici și ne urcam și ne aruncam în apă. Nu știam care cunoaște secretul acesta al înotului, nu toți știam să înotăm, dar de aceea la 5 ani a fost conștient de acest pericol, el fiind și fost marinar, iar primul lucru pe care l-am învățat atunci când am mers la Dunăre cu părinții, a fost să mă învețe să înot
A. C.: Deci părinții v-au învățat să înotați. Era poate, la 5 ani un lucru destul de simplu, copil fiind, să te prinzi.
C.P.: Da! aceasta este vârsta la care ar trebui copiii, dar este adevărat că înotul este singurul sport care se poate practica din prima zi de viață până în ultima, diferă doar bazinele. Pentru că cei mici care au o zi, minim o zi de viață, pot învăța până la 5 ani în bazine specifice pentru bebeluși, acolo unde produsele de întreținere a apei sunt diferite. Nu se folosește clor, temperatura apei este ridicată, pentru că bebeluși au nevoie de o temperatură mai ridicată a apei. Deci înotul se poate practica din prima zi până în ultima zi de viață.
A. C.: Am discutat cu toți oameni de aur ai României cu care am avut ocazia să îi avem în platou, i-am întrebat același lucru: Școala a fost pe plan secund, sau a fost pe plan prioritar? Și e important de lămurit pentru cei care au dubii încă în zona asta.
C.P.:Eu n-am fost nici o data de acord dacă trebuie să alegi: sport sau școală. Amândouă țin de educația unui copil și amândouă sunt obligatorii. Dacă acel copil iubește un sport este obligația părintelui să îl convingă să facă ambele lucruri! Sau măcar să măcar să facă și școala pentru că este obligatorie. Este obligatorie pentru viață, nu obligatorie pentru că sistemul ne obligă să trecem prin școala. Eu nu sunt de acord că trebuie să alegi școala sau sport.
Este adevărat că trebuie să alegi o școala care să-ți permită să mergi și la sport. Pentru că din câte am văzut și acum văd din ce în ce mai des pentru că am copiii mici și trebuie să meargă la școală în curând, văd că programul școlar este undeva la 8 sau 10 ore. Lucru care mie, cel puțin, pentru un copil care intra în clasa întâia, a doua, 8 ore să stea la mi se pare extrem de mult. copilul trebuie să descopere școala ca fiind un loc în care învață lucruri și e cât de cât, plăcut, la fel cum îmi place să descopere un sport cu plăcere, nu vorbim de performanță, vorbim de mișcare.
Poți urmări întregul interviu cu campioana României pe link-ul de mai jos:
