joi, iulie 18, 2024
Acasă Editoriale Familie Copiii mici și rețelele sociale

Copiii mici și rețelele sociale

Este imposibil ca un părinte să fie perfect. Din fericire, nu este foarte greu să fii părintele potrivit pentru copilul tău. Ascultarea, susținerea, încurajarea activității și creativității și stabilirea unei structuri familiale sigure contribuie mult la oferirea unui tip de copilărie care să ajute copiii să prospere. Din păcate, chiar și în urmărirea acestor obiective, părinții pot exagera, suprasolicitând copiii, micro gestionându-i. Astfel, refuzând să recunoască problemele de învățare sau emoționale, întreținând reacții nesănătoase la stres, încălcând limitele sau criticând copiii sau comparându-i cu alții, din frustrare.

Poate un părinte să fie vreodată perfect?

Pe scurt, nu, și nici un copil nu poate fi perfect. Dar părinții care cred că perfecțiunea este realizabilă, în ei înșiși sau în copiii lor, deseori se luptă să găsească vreo bucurie în rolul lor sau să ofere bucurie copiilor lor. Este ușor pentru un părinte să devină autocritic și să se învinovățească pentru oportunitățile pe care nu le-au oferit copiilor lor sau pentru că nu i-au susținut suficient de mult. Dar o copilărie intensă, suprasolicitantă, poate să nu fie cea potrivită pentru copilul tău. A fi un părinte „suficient de bun”, sugerează mulți experți, este suficient pentru a crește copii care sunt decenți și iubitori, suficient de încrezători pentru a-și urma interesele și capabili să eșueze.

Este parenting-ul în principal despre a deține controlul?

Nu ar trebui să fie. Mulți părinți cred că ar trebui să-și controleze copiii în orice moment. Călăuzindu-i astfel încât să se potrivească viziunii lor despre ce tip de persoană ar trebui să devină. Astfel de părinți pot fi șocați și furioși atunci când copiii se împotrivesc acestei presiuni. Ducând așadar la lupte de putere și la ani de conflict. Părinții care se concentrează în schimb pe așteptările de bază și standardele de responsabilitate și rutină și se țin de ele, în timp ce lucrează pentru a înțelege temperamentul și nevoile emoționale ale copiilor lor, se pot conecta cu copiii și-i  pot ajuta să-și descopere și să-și urmărească propriile interese.

Cum pot părinții să se asigure că prezintă un front unit copiilor lor?

În multe familii, un părinte devine „cel distractiv”, în timp ce celălalt este împins în rolul celui serios sau „polițistul rău”. Acest lucru nu numai că generează o dinamică familială potențial nesănătoasă, dar poate și tensiona relația cuplului. Partenerii care își discută valorile și prioritățile ca părinți pot să-și înfrunte copiii cu mai multă încredere, să-și împartă responsabilitățile mai uniform și să se adreseze copiilor cu consecvență.

Cum poate un părinte să își dea seama dacă un copil mic este neascultător sau nu?

Poate fi dificil pentru părinți să recunoască anumite comportamente neplăcute. De exemplu, un copil poate deveni supra stimulat sau agitat într-o zi aglomerată. Să devină furios pentru că îi este foame; să se lupte să exprime ceea ce simte. Să reacționeze la o perioadă lungă de inactivitate fizică cu energie debordantă și nevoia de a se juca. Sau să devină frustrat de limitele inconsistente ale unui părinte. Făcând un pas înapoi pentru a evalua dacă acel comportament „urât” poate fi cauzat de un factor din afara controlului său direct. Astfel, poate contribui mult la evitarea pedepsirii copiilor care poate nu merită asta.

Copiii mici și rețelele sociale.

Sondajele sugerează că mai bine de 90% dintre copii au o prezență online până la vârsta de 2 ani. Adesea propriile conturi de Instagram sau Facebook (create și întreținute de părinții lor). „Sharenting-ul”, sau împărtășirea știrilor sau imaginilor unui copil, poate oferi părinților validare socială și sprijinul unei comunități online. Dar pe măsură ce copiii intră în anii de preadolescență și adolescență, ei pot riposta și se pot simți expuși sau jenați de ceea ce părinții lor au postat. Ducând astfel la conflicte familiale. Părinții ar trebui să înțeleagă setările de confidențialitate ale tuturor platformelor lor de social media. Și să ia în considerare dacă o anumită fotografie poate eventual jena un copil. Și, pe măsură ce copiii cresc, să le ceară aprobarea înainte de a împărtăși ceva online.

În încercarea de a fi părinți buni, este esențial să înțelegem că perfecțiunea nu este necesară și nici realizabilă. Prioritizarea ascultării, susținerii, încurajării creativității și stabilirii unei structuri familiale sănătoase sunt pași fundamentali pentru o copilărie echilibrată. Este crucial să evităm capcanele suprasolicitării, controlului excesiv și comparațiilor constante. Recunoscând în același timp nevoile emoționale și temperamentul unic al fiecărui copil. În plus, menținerea unei prezențe responsabile pe rețelele sociale și respectarea intimității copilului sunt aspecte care pot preveni conflictele și disconfortul pe termen lung. În definitiv, a fi un părinte „suficient de bun” este suficient pentru a crește copii fericiți, încrezători și capabili să își urmeze visurile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

ULTIMELE ARTICOLE

Pacea – un obiectiv tot mai greu de atins

Într-o lume marcată de conflicte, inegalități și tensiuni crescânde, pacea pare un obiectiv tot mai greu de atins. Cu toate acestea, figura emblematică a...

17 iulie – Ziua Internațională a Justiției

Ziua Internațională a Justiției, celebrată pe 17 iulie, este o ocazie importantă pentru a recunoaște și promova principiile de justiție, echitate și drepturile omului...

Importanța educației emoționale în școli

Educația emoțională, adesea denumită și inteligență emoțională, se referă la capacitatea de a recunoaște, înțelege și gestiona propriile emoții și de a recunoaște și...

Nu e niciodată prea târziu să înveți ceva nou

Învățarea este un proces continuu care nu ar trebui să se oprească niciodată, indiferent de vârstă. Fie că e vorba de dezvoltarea unor noi...