Poate supraviețui omenirea fără comunicare?

1. Comunicarea, primul instrument spiritual al omului

„Din punct de vedere cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializării sale.

Comunicarea umană se ocupă de sensul informației verbale, prezentată în formă orală sau scrisă și de cel al informației non verbale, reprezentată de paralimbaj, mișcările corpului și folosirea spațiului”. (S. Iovanuț, 2001, p. 5)

„Comunicarea este forma fundamentală de interacţiune psihosocială. În comunicare, interacţiunea şi influenţa îşi află mecanismul mediator, în instrumentul lor de realizare, după cum în intercunoaşterea îşi află orizontul, perspectiva şi calea de acces în conştientizare. După cum susţine unul din pionierii psihologiei sociale, comunicarea constituie mecanismul prin care relaţiile umane există şi se dezvoltă. (Duță, 2020, p. 2).

Ea include toate simbolurile spiritului, expresia feţei, atitudinile, gesturile, tonul vocii, cuvintele, scrierile, imprimările, imaginile, drumul de fier, telegraful, telefonul şi tot ceea ce ţine de ultimele cuceriri ale spaţiului şi timpului”. (Duță, 2020, p. 2)

Comunicarea între oameni este atât de importantă încât manifestările ei „prin cuvinte și gesturi apar din momentul creației primordial în cartea Genezei” (Duță, 2020, p. 3)

2. Comunicarea, cale de supraviețuire a oamenilor

Poate supraviețui omenirea fără comunicare?

Singura cale de supraviețuire a oamenilor și a colectivității pe pământ este „comunicarea gândurilor a sentimentelor și a împlinirilor”. Privind în istorie putem vedea că au supravetuit acele popoare și acele culturi care au găsit căi de comunicare și impunere a valorilor. (Duță, 2020, p. 5).

Reţinem însă definiţia cercetătorilor de la Universitatea din Amsterdam: „în concepţia noastră, pentru că transferul de informaţie să devină un proces de comunicare, emitentul trebuie să aibă intenţia de a provoca receptorului un efect oarecare. Prin urmare, comunicarea devine un proces prin care un emiţător transmite o informaţie receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte”. (Duță, 2020, p. 5)