Laura Dinu, artistă și „pătimașă a muzicii”, cum se descrie, ne dăruiește o ediție plină de profunzime și căldură în platoul „Oameni și păreri”.
O prezență atipică, plină de înțelepciune și integritate, Laura nu este doar talentată, ci și extrem de modestă și recunoscătoare pentru tot, lucru mai rar întâlnit în lumea mondenă.
În dialog cu Laura Manciu, artista ne oferă detalii despre industria muzicală, o industrie în care este atât de greu să pătrunzi și care te supune mai multor riscuri. În plus, cei care vizionează emisiunea, fie ei pasionați sau nu de muzică, nu vor pleca fără a-și umple sufletul cu gânduri de încurajare.
O dublă tragedie
Născută într-o familie modestă, dar cu valori perene, tânăra muziciană a deprins de la mama ei răbdarea, blândețea dar mai ales constanța și statornicia în fața greutăților, pe când tatăl ei a învățat-o ce înseamnă ambiția și disciplina.
Aceste valori i-au servit mai repede decât s-ar fi așteptat cineva căci, din nefericire, Laura și-a pierdut ambii părinți până la vârsta de 19 ani și a fost nevoită să meargă mai departe și să-și înceapă viața pe cont propriu.
Nedispunând de mijloace materiale pentru a lua meditații în vederea admiterii la facultate în țară, tânăra, extrem de talentată, a aplicat cu succes la o facultate din Anglia. A studiat, a trăit, a profesat acolo – toate cu seninătate și cu optimismul ei molipsitor: „Lucrurile se întâmplă, totul este posibil. Cine spune că nu se poate, nu știe ce vorbește.”
În căutarea vocației
Cu toate acestea, ea a studiat doar teatrul, nu conservatorul, cum și-ar fi dorit. Făcându-i-se dor de pământul strămoșesc, s-a întors în România. Dar, deși experimentase multe lucruri, Laura Dinu încă nu se simțea împlinită, ceva îi lipsea, dar nici ea nu știa exact ce, așa că s-a simțit îndemnată să petreacă o perioadă la mănăstire, în introspecție, lucru pe care l-a și făcut.
Artista ne dă o lecție de viață prețioasă:
„La mănăstire te vezi. Mănăstirea e ca o oglindă. Enervantă pentru că stă aici (n. red. în fața ta, foarte aproape). Te vezi în orice direcție te duci și nu e plăcut. Fiindcă vezi părți din tine pe care n-ai vrea să le vezi, n-ai vrea să existe. Însă, fiind acolo, te vindeci pentru că începi să te smerești. A te smeri înseamnă a fi realist. Începi să te raportezi la tine așa cum ar trebui, cum ar trebui să facă fiecare om: cu sinceritate. Si pe mine m-a lămurit. Mănăstirea mi-a clarificat și relația cu muzica, fiindcă eu nu știam că poți să ai o relație pătimașă cu muzica.
Și muzica te poate înrobi
Credeam că patimi sunt băutura, țigările, jocurile de noroc, femeile, ș.a. Nu știam că și muzica sau un obiect, un lucru care-ți place foarte mult te poate înrobi, pentru că tu nu-l mai faci cu intenții curate, ci îl faci pătimaș, ca să te dovedești, ca să câștigi ceva: faimă, admirație, bani, orice. Acolo eu am descoperit că am o relație pătimașă cu muzica. Și descoperind asta, am putut să mă lupt cu asta, ca să ajung astăzi să spun: fac muzica care-mi place, nu fac nici mainstream, nici pop, ultrapop, nici manele, nici lăutărie. Aș putea să le fac, pot să le cânt pe toate, scriu, eu scriu muzică, eu scriu în atâtea limbi, în atâtea stiluri…
Dar, din nou, de ce? Pentru ce să îmi risc sănătatea psihică, emoțională și spirituală? Pentru că eu o să mor. Nu știu dacă oamenii iși dau seama, dar viața tuturor e foarte scurtă și trebuie sa fim foarte atenți, trebuie să alegem cu un fel de… egoism lucrurile pe care vrem să le facem, pentru că nu poți să le faci pe toate, și dacă te împrăștii în foarte multe lucruri te pierzi pe tine, deci trebuie să fim destul de clari cu noi, să ne facem niște reguli, să avem un sistem bine pus la punct, iar biserica îl oferă, este un cadru ideal care te formează.
Pentru că aici se caută să se dezvolte virtuțile. Aici cauți să te vindeci. Mănăstirea asta face cu tine. Duhul lui Dumnezeu asta face din om. Nu este ceva negativ. Oamenii se îmbunătățesc având o viață spirituală.”
Cum e viața de muzician pentru cei tineri
Deși talentată și versatilă vocal, Laura Dinu ne mărturisește că încă nu și-a definitivat soundul. Are materiale și pentru 5 albume, dar finanțările întârzie să apară în România, de aceea se va orienta spre țările anglofone.
Cântăreața nu recomandă neapărat concursurile de talente și nici obținerea unei cariere în domeniu. Industria muzicală te poate fragiliza ca om, te poate face să te îndoiești de tine și chiar să îți creezi o mască ideală.
„Artistul are o constituție psihică aparte. El e mai predispus la tulburări de personalitate, fiindcă el lucrează cu sinele său. El scoate din el arta sa și e mereu în centrul atenției. Narcisismul apare, și dacă ești și un om slab mental, ai o stimă de sine scăzută, foarte ușor o să-ți construiești o a doua personalitate care va fi publică și aici eu am făcut un pas înapoi. Vreau să fiu eu. Mi s-a recomandat de mai multe ori să mă dedublez, să fac ceva diferit ca să nu fiu plictisitoare. Dar așa atragi oameni nesinceri în jurul tău, pentru că artistul e o afacere. Mulți artiști își dezvoltă un cult al personalității ca să atragă atenția, prin vestimentație extravagantă coafură, machiaj.”
Cum va arăta scena muzicală a viitorului? Laura crede că obsesia noastră pentru perfecțiune va duce la crearea unor artiști-holograme, cu voci construite. Dar, până atunci, ea are curajul de a înota împotriva curentului și de a se accepta așa cum e:
„Vreau să văd și eu cum arăt cu un rid, cu părul alb (…) Nu îmi doresc să devin actriță, cântăreață, să fac o carieră. Îmi doresc să fac ce îmi place.”
Povestea Laurei este despre curajul de a-ți urma visele dar nefăcând compromisuri nocive. Dacă te-a inspirat articolul, dă-l mai departe sau spune-ne în comentarii ce ai făcut tu cu pasiunea ta!
Dacă nu ai făcut-o deja, urmărește întreaga ediție aici:
https://www.youtube.com/watch?v=O-xQWGQ-fyo&list=PLvsiHCh2uXWIqYRXOVCVtMqM9Ji8bv_9Y&index=3
[…] Citeste mai mult […]