Inspirându-se din Cartea profetului Daniel, capitolul 7, pontiful s-a referit la bătrânețe ca la etapa vieții care dă asigurări asupra destinației vieții veșnice, care nu cunoaște moarte.
Oprindu-se asupra credibilității mărturiei vârstnicilor, pontiful a spus că aceasta este credibilă pentru cei mici, tinerii și adulții nefiind capabili de mărturii într-atât de autentice, de emoționante, precum mărturia vârstnicilor. Nu sunt capabili să o facă la fel de autentică, de tandră, de emoționantă ca vârstnicii.
“Mărturia bătrânilor unește vârstele vieții și dimensiunile timpului: trecut, prezent și viitor” – a evidențiat Sfântul Părinte.
În cursul catehezei, pontiful a evocat de asemenea figurile a doi bătrâni – Simeon și Ana – care l-au întâmpinat pe pruncul Isus în templul din Ierusalim, spunând:
„Bătrânețea, în drum spre o lume în care iubirea pusă de Dumnezeu în Creație poate în sfârșit să radieze nestingherită, trebuie să facă gestul lui Simeon și al Anei, înainte de a-și lua rămas bun.
Bătrânețea trebuie să le dea mărturie copiilor despre binecuvântarea lor”.
