Un pas înainte despre care a vorbit pontiful este cel spre fraternitate, oprindu-se asupra necesității ca idealul fraternității să fie exprimat în propria familie, familia fiind de fapt o școală a fraternității, a speranței și a încrederii în contextul unei lumi sfâșiată de diviziuni și dușmănii.
„Nu este ușor să vorbești în fața unei audiențe atât de mari despre viața ta, despre dificultățile tale sau despre darurile minunate, dar intime și personale, pe care le-ai primit de la Domnul.
Mărturiile voastre au acționat ca niște ‚amplificatoare’: ați dat glas experienței multor altor familii din lume, care, ca și voi, trăiesc aceleași bucurii, neliniști, suferințe și speranțe”.
„Aș vrea să vă fac să simțită apropierea mea chiar acolo unde vă aflați, în condiția voastră concretă de viață” – a mai spus Sfântul Părinte și, referindu-se la parabola bunului samaritean care întâlnește un om rănit pe stradă, se apropie de el, îl ia în primire și îl ajută să-și continue drumul, pontiful a adăugat:
„Aș vrea ca Biserica să fie exact asta pentru voi!
Un bun samaritean care se apropie, se apropie de tine și te ajută să îți continui călătoria și să faci ‚un pas înainte’, oricât de mic.
Și nu uitați că apropierea este stilul lui Dumnezeu: apropiere, compasiune și duioșie. Acesta este stilul lui Dumnezeu.
Voi încerca să vă indic acești ‚pași în plus’ pe care să îi facem împreună, reluând mărturiile pe care le-am auzit.”
