Ești om. În ciuda celor mai bune intenții ale tale, este posibil ca uneori să îți pierzi cumpătul. Poate că ești blocat în procesul luării unor decizii importante și ajungi să te răstești la copiii tăi. Sau ești flămând și obosit iar văicărerile lor îți apasă toată butoanele.
Să te răstești uneori este foarte normal. Nu ești un robot, și uneori ieși din pepeni. Diferența dintre tine și copiii tăi este că tu ai puterea și responsabilitatea de a repara daunele provocate.
Cel mai bun mod de a repara orice daună provocată de exploziile tale este să spui îmi pare rău. Dar pentru a fi eficient, trebuie să fie o scuză reală, necondiționată. Să spui ceva pasiv-agresiv ca de exemplu: „Îmi pare rău că ești supărat, dar m-ai provocat”, pur și simplu nu funcționează. Nu este o scuză reală pentru că transferi vina pe copiii tăi, și nu arăți nici o remușcare.
Fără ”dar”!
O scuză reală nu include niciodată cuvântul „dar”. Scuzele reale implică asumarea totală a responsabilității pentru ceea ce ai făcut. De exemplu, ai putea spune, „Îmi pare rău că am țipat, am depășit limita.” Sau, „Îmi cer scuze că mi-am încălcat promisiunea. Am greșit.” Nu trebuie să te simți măcinat de vinovăție pentru că ai făcut ceva greșit. Trebuie doar să recunoști și să mergi mai departe.
A-ți cere scuze te poate face să te simți vulnerabil și în afara controlului. Te poate face să te simți slab și nedemn de respectul copiilor tăi. Dar, de fapt, a-ți asuma greșelile este un semn de putere. Și asta îi va învăța pe copiii tăi o lecție de neuitat despre cum să facă același lucru.
Unii părinți evită să își ceară scuze pentru că vor ca mai întâi copiii să demonstreze părere de rău. Dar asta este inutil. În primul rând, nu poți forța anumite sentimentele copilului tău. În al doilea rând, nu te poți aștepta ca un copil să aibă maturitatea emoțională superioară ție. Până la urmă, tu ești adultul în casă, și trebuie să iei frâiele în ceea ce privește modul în care membrii familiei tale se tratează reciproc.
Așadar, data viitoare când simți că-ți ieși din pepeni, arată-ți compasiune. A fi părinte este greu, și ești om, ceea ce înseamnă că uneori îți pierzi cumpătul. Și apoi du-te și repară situația. Gestionând conflictul astfel, relația ta cu copiii va fi mai profundă, mai puternică.
Amintește-ți, nu există părinte perfect. Atâta vreme cât îți iubești copiii, nimic nu este mai vindecător decât o scuză sinceră.
