Neajutorarea învățată. În ce măsură ne sunt influențate atitudinea și comportamentul de către experiențele anterioare? Ce înseamnă că suntem produsul mediului în care ne-am dezvoltat?
Neajutorarea învățată descrie tendința unei persoane de a se simți neputincioasă și de a renunța la eforturile de a-și îmbunătăți situația, ca urmare a experiențelor anterioare de eșec sau lipsă de control.
Acest fenomen a fost studiat în detaliu de către psihologii Martin Seligman şi Steven Maier, care au descoperit că animalele și oamenii pot dezvolta această atitudine pasivă în urma unor experiențe repetate de neajutorare.
Martin Seligman şi Steven Maier au realizat un experiment cu câini pe care i-au împărțit în trei grupuri:
-
Grupul de control
-
Grupul în care câinilor le erau administrate șocuri electrice cu posibilitatea de a le opri prin apăsarea unui buton
-
Grupul în care câinilor le erau administrate șocuri electrice fără posibilitatea de a le controla.
Cercetătorii au verificat reacția celor trei grupuri de câini într-o nouă conjunctură. I-au plasat într-un spațiu împărțit în două de o barieră joasă. De o parte a barierei, podeaua era electrificată, de cealaltă nu. Toți câinii au fost plasați în partea electrificată a spațiului. Cei din grupul de control și din al doilea grup au căutat o soluție sărind bariera în timp ce câinii din al treilea grup nu au făcut nici un efort de a scăpa din acea situație. Psihologii au concluzionat: câinii din grupul trei au dezvoltat un fel de așteptare cognitivă conform căreia nici un efort nu ar fi schimbat situația.
Efectele neajutorării învățate se pot vedea lesne și la oameni. Acestea au fost asociate cu diferite tulburări psihologice ca anxietatea, depresia sau fobia, exacerbându-le simptomele.
Caracteristicile neajutorării învățate sunt:
- Apatia și demotivarea persoanelor care au experimentat repetate eșecuri sau lipsă de control pot deveni apatice și demotivate, simțind că orice efort depus nu va avea rezultate pozitive.
- Reducerea stimei de sine. Neajutorarea învățată poate afecta stima de sine a unei persoane, determinând-o să se considere neputincioasă și incapabilă de a face față situațiilor dificile.
- Pasivitate în fața provocărilor. Persoanele afectate de neajutorarea învățată pot deveni pasive, renunțând să caute soluții, deoarece cred că nu au control asupra rezultatelor.
- Încredere redusă în propriile abilități. Experiențele repetate de eșec pot duce la o scădere a încrederii în propriile abilități și la evitarea situațiilor în care există riscul de a eșua
Iată câteva modalități de a depăși această atitudine pasivă și de a recâștiga controlul asupra propriei vieți.
- Auto-reflecția și conștientizarea. Este important să ne confruntăm cu propriile gânduri și credințe limitative și să le înlocuim cu gânduri pozitive și constructive. Auto-reflecția și conștientizarea sunt primii pași pentru a ne schimba atitudinea.
- Stabilirea de obiective mici și realizabile. Acestea pot fi atinse cu succes, ceea ce ne va ajuta să ne recâștigăm încrederea în propriile abilități, să ne simțim mai în control.
- Învățarea și dezvoltarea abilităților. Cu cât suntem mai pregătiți, cu atât vom avea mai mult control asupra rezultatelor.
- Susținere socială. Căutăm sprijin și încurajare din partea prietenilor, familiei sau profesioniștilor în domeniu. O rețea de susținere puternică poate face diferența în abordarea și depășirea neajutorării învățate.
În concluzie, neajutorarea învățată este un concept important în psihologie, care explică modul în care experiențele anterioare pot influența atitudinea și comportamentul nostru. Cu toate acestea, prin conștientizare, auto-reflecție și luarea de măsuri pozitive, putem depăși neajutorarea învățată și putem obține un control mai mare asupra propriei vieți.
