Paralimbajul
„Comunicarea prin limbaj paraverbal se realizează datorită caracteristicilor vocii, a modului în care facem pauze între cuvinte, în care scoatem anumite sunete nearticulate, prin interjecţii şi mişcarea ochilor”.(Duță, 2020, 38)
În vorbire nu se folosesc cuvinte cu aceeași frecvență și intonație tot timpul, ci există o variație exprimata prin tonul voci și ritmul vorbiri,pentru a transmite informații.
Această informație pe care o transmitem sau o primim prin vorbire se numește paralimbaj și poate avea aceeași importanță ca și cuvintele. (Duță, 2020, 38)
„Valoarea conversației stă în cuvinte dar nu cuvintele separate ci întregul complex al relațiilor interumane”.
Comunicarea nonverbală
Comunicarea nonverbală este asociată de specialist în comunicare cu limbajul trupului. După unele opinii comunicarea nonverbală predomina în raport cu celelalte tipuri de comunicare.
Spre deosebire de comunicare verbală acest tip de comunicare este determinat de comportamentul expresiv, mișcări corporale, expresii faciale, limbajul ochilor, etc. (Iovanuț, 2001, 42)
„Forma nonverbală are o pondere mai mare în conținutul unui mesaj decât cea verbală. Datorită faptului că se sprijină pe mai mulți analizatori cum ar fii: cel visual, cel olfactiv, cel tactilo-chinestezic auditiv” (Rus 1012, pg. 17)
Noi comunicăm nu numai prin cuvinte ci și prin modul cum stăm, cum umblăm, cum ne îmbrăcăm, prin gesturi, etc. Comunicarea nonverbală completează, întărește mesajele verbale și în anumite ocazii este mai credibilă decât comunicarea verbală. (S. Iovanuț, 2016, p. 41).
„Mesajele se pot transmite prin intermediul limbajului verbal (cu ajutorul cuvintelor) al limbajelor neverbale (cu ajutorul limbajului corpului, al spațiului, al timpului, al lucrurilor) și al limbajului paraverbal, care este o forma vocală de limbaj neverbal (de exemplu tonalitatea și inflexiunile vocii, ritmul de vorbire, modul de acceptare al cuvintelor, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale, etc.)” (Iovanuț, 2020, 7).
„Comunicarea nonverbală are menirea de a accentua comunicarea verbală cu elemente de mimică și gestică și de a completa mesajul transmis”.
În cadrul unor studii elaborate de Școală de la Palo Alto (un oraș în apropiere de San Francisco), Jiirger Ruesch și Weldon Kees au utilizat sintagma „comunicare nonverbală” pentru prima dată. În această școală un grup de cercetători s-au consacrat studiului comunicării. (Pânișoară, 2008, p. 28)
