Lidia Leahu este fata care zâmbește cu ochii. Deși este în scaun cu rotile, debordează de fericire, zâmbet și lumină. Este model, dar și realizator de emisiuni radio și ales să nu se lase doborâtă de dizabilitate și să se autodepășească. Însă Lidia nu a fost mereu atât de pozitivă. Au existat momente în viața ei în care depresia și anxietatea au cuprins-o.

  Chiar ea a povestit la emisiunea ALĂTURI DE TINE despre cea mai neagră perioadă din viața ei și cum a ajuns să nu mai poată dormi nopți întregi din cauza gândurilor.

”Am avut o perioadă când am vrut să îmi întemeiez o familie. Când ești la 20 și ceva de ani, vezi că toate prietenele tale încep să aibă copii și poate că îți dorești, adică e ceva firesc și cumva și lucrul acesta poate că te macină. Și atunci ai diferite probleme: poate financiare pentru că, cu pensia pe care o primim noi, nu poți trăi foarte bine, practic dacă nu ai avea familie aproape că nu ai putea trăi. Pe lângă toate problemele de zi cu zi, a murit și un prieten care avea distrofie musculară, aceeași boală ca și mine. Bineînțeles că m-a măcinat și m-am necăjit așa pentru pierderea lui și pentru familie. La scurt timp după, am mai pierdut încă o prietenă la care dormeam uneori, adică eram foarte apropiate și atunci, cumva, a venit, nu doar pierderea, ci a venit și frica de moarte. Pentru prima dată, eu, Lidia, curajoasă, care umblam la 9 ani la 1 noaptea singură pe stradă și nu îmi era frică de nimeni și de nimic, ajung la 20 și ceva de ani să îmi fie frică de moarte, să stau în casă închisă și să îmi fie frică să stau singură și mă gândesc că sunt două lumi paralele, două Lidii pe care nu le recunosc. Unde este Lidia cea copil și curajoasă și ce am ajuns să fiu din cauza gândurilor mele. A fost o perioadă cumplită” Puternică și optimistă, Lidia a reușit însă să își găsească pacea, liniștea și echilibrul și să devină o inspirație pentru cei din jur. ”Atunci când mi-am dat seama unde am ajuns, mi-am zis: eu mi-am impus aceste gânduri, eu trebuie să le scot. A existat un moment când mi-am dat seama că poate Dumnezeu a lăsat această boală ca să îmi găsesc adevărata chemare și, din experiența mea, să pot să ofer și altora”