Trei români mor, în fiecare zi, de tuberculoză. Suntem pe primul loc în UE la numărul de infectați și, prin forța de muncă pe care o exportăm, exportăm și virusul. Deși popular este considerată ”boala săracilor”, tuberculoza afectează oamenii indiferent de poziția socială, de banii din portofel sau de nivelul de îngrijire și igienă.
Jurnalista Paula Rusu este dovada clară că tuberculoza nu îți verifică declarația de avere, înainte de a se instala în plămânii tăi.
Prezentă în platoul A7TV, aceasta a povestit despre cum este viața după tuberculoză și despre cât de tare a afectat-o acest diagnostic.
”Am rămas cu sechele. Sunt o persoană cu un plămân și un ciot, cum obișnuiesc să spun, pentru că, din cauza tuberculozei și a faptului că s-a vindecat greșit plămânul, a fost nevoie de o intervenție chirurgicală ca să scoată o bună parte din plămânul strâng. Și am fost pe punctul de a-mi pierde vocea de două ori.”
La 6 ani după ce s-a vindecat, Paula Rusu a reușit să schimbe, în bine, viitorul pacienților cu tuberculoză din România și a creat, în calitate de cetățean, o lege: Legea nr.302/2018 privind măsurile de control ale tuberculozei.
”Am schimbat în bine destinul pacientului cu tuberculoză din România. Din 2016, de când am plecat de la pupitru, până astăzi, am reușit să duc la bun sfârșit și s-o vad aplicată, o nouă lege a tuberculozei, care ajută pacienții cu tuberculoză să rămână în tratament.
Spre deosebire de alte boli, la tuberculoza tratamentul este mai dificil decât diagnosticul, decât boala în sine.
Boala te consumă, dar nu te doare. Însă, din momentul în care iei tratamentul, sunt foarte multe efecte adverse. Este o chimioterapie, de la stări de vomă, până la dureri de articulații atât de puternice încât nu te poți da jos din pat.”
Dar jurnalista nu s-a oprit aici ci a mers până la Organizația Națiunilor Unite pentru a-și menține cauza:
”Am ajuns la ONU ca delegație din partea UE pe problema tuberculozei. Este prima oară, în 70 de ani de existență a ONU, când boala asta a fost pusă pe ordinea de zi a întâlnirii ONU anuale.
M-am dus acolo să vorbesc din pantofii pacientului. Doar discutând despre o problemă o poți normaliza.”
