Jocul este limbajul copilului. Noi putem înțelege ce se întâmplă în sufletul copilului dacă suntem atenți la ceea ce el comunică prin joc. Doar cu puțină atenție putem afla ce se întâmplă cu copilul la grădiniță sau cât timp se află în grija bonei. Astfel pot fi evitate multe evenimente neplăcute. Jocul copilului este o sursă inepuizabilă de informații pe care, dacă nu suntem deschiși a o folosi, cel mai probabil vom ajunge la psihoterapeut care se va juca cu copilul nostru (și de multe ori asta nu ne va satisface pentru că nu înțelegem valoarea informațională a jocului) și ne va traduce, efectiv, ce transmite copilul prin joc. Cred că ați auzit de multe ori cererea “Mami / tati, joacă-te cu mine!” din partea copilului și tot de multe ori v-ați justificat neputința în fel și chip, neînțelegând că nevoia copilului era una perfect îndreptățită. Copilul se relaxează prin joc așa cum noi ne relaxăm întinzându-ne picioarele pe canapea după o zi lungă și plină de responsabilități. Jocul este spațiul în care copilul învață să se exprime pe sine, în care-și dezvoltă abilitățile de comunicare, de relaționare, de creativitate, de rezolvare de probleme. Jocul este modul natural de pregătire a creierului pentru activitatea de învățare, de achiziționare a noilor abilități. Nu te băga în jocul copilului! Mai mult decât de jucării educative, copiii noștri au nevoie de joc nestructurat, joc în care își pot impune propriile reguli și pe care nici un adult nu ar trebui să-l tulbure cu indicațiile sale (ne)înțelepte. Adulții care-și permit luxul de a le dirija copiilor jocul vor pierde oportunitatea unică de a vedea lumea prin ochii copiilor. Un îndemn potrivit pentru părinții băgăcioși este: Nu te băga în jocul copilului!!! Și dacă nu rabzi să stai deoparte, supune-te regulilor pe care copilul le-a stabilit. Astfel mesajul primit de copil este unul de validare, de recunoaștere a diferitelor lui abilități. Așa vei asigura satisfacția de moment a copilului și dezvoltarea sa sănătoasă pe termen lung. Unde greșește părintele de azi Tendința părinților actuali este aceea de a oferi copiilor grămezi (la propriu) de jocuri și jucării cu ajutorul cărora să-și atingă două obiective: de a ține copilul ocupat și de a-l determina să învețe cât mai devreme să citească, să socotească, să vorbească o limbă străină. Deși intenția părintelui este foarte bună, nu face decât să-și suprastimuleze și să-și frustreze copilul, obținând rezultate opuse intențiilor. Suprastimularea inhibă procesul de învățare iar copilul, căruia i s-a oferit totul, nu se bucură de nimic și devine agitat, irascibil, violent în timp ce părinții nu pricep ce se întâmplă având în vedere că ei cred că și-au făcut datoria. Care este nevoia copilului? Copilul are nevoie să exploreze într-un mediu asigurat de prezența părintelui și cele mai interesante jucării sunt părinții și lucrurile simple, naturale pe care copilul le poate descoperi și manipula în voie fără vreo impunere din partea părintelui. Un copil fericit este cel pentru care părinții-și fac timp să-l scoată în parc, să alerge, să se ascundă, să construiască, să se cațere, etc. Aceste activități nu exclud jucăriile și jocurile educative ci pregătesc mintea copilului pentru a fi receptivă în procesul învățării. Jocul copilului ne oferă ocazia de a a privi lumea prin ochii săi. Ce poate fi mai frumos și mai de folos?