Paștele sărbătorește Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, acest eveniment aflându-se la baza întregului curent creștin religios. Prin învierea Sa, Iisus a arătat că este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu și aceasta a devenit dovada judecării lumii de către Dumnezeu în dreptate. Prin Învierea lui Isus, Dumnezeu le-a dat oamenilor puterea unei noi nașteri în speranța prin reînvierea lui Hristos din morți.
Semnificația Paștelui este legată de Paștele evreiesc și Exodul din Egipt, menționate în Vechiul Testament, prin Cina cea de Taina și Crucificarea care au dus la înviere.
Ce reprezintă Paștele evreiesc?
Pastele evreiesc comemorează scăparea israeliților din mâinile egiptenilor cu ajutorul lui Moise.
Biblia spune că asupra egiptenilor s-au abătut cele 10 molime, iar când faraonul a văzut că cea mai îngrozitoare dintre plăgi i-a luat întâiul născut, acesta a cedat și le-a poruncit israeliților să plece din regatul sau.
Israeliții au fost sfătuiți să taie un miel tânăr și să îi consume carnea, ungând tocul ușilor lor cu sângele acestuia pentru ca, atunci când spiritul Domnului va veni să ia sufletele copiilor, cei ai israeliților să fie în siguranță.
În onoarea acestui eveniment, în zilele de Paste, evreii nu mănâncă pâine dospită și tocmai de aceea sărbătoarea mai poarta și numele Festivalul Pâinii Nedospite.
Biblia scrie în Isaia 53:
”Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat.
N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
Disprețuit și părăsit de oameni, Om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.
Totuși El suferințele noastre le-a purtat, și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit.
Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre.
Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare și judecată.
Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
Groapa Lui a fost pusă între cei rai, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui.
Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință…
Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trai multe zile, și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora.
Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe multi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați”
