Irina Ivan este director zonal al unui lanț de magazine de haine, este o femeie de afaceri puternică și luptătoare. Acest lucru este datorat, poate, și experiențelor traumatizante care au transformat-o: 6 zile a stat în comă, 12 săptămâni a avut capul fixat de 4 bucăți de fier întrebându-se dacă va mai putea vreodată să îl miște, un de zile a fost imobilizată la pat visând la ziua în care ar putea să pună din nou picioarele pe pământ.
Și totul a început într-o după amiază liniștită de sâmbătă, alături de logodnicul de pe atunci, pe malul lacului Snagov.
Și-au dorit să traverseze lacul, o distanță mică de altfel, fără să știe că acelea aveau să fie ultimele minute de normalitate și liniște.
O ambarcațiune mai mare a intrat din plin în bărcuța în care se afla Irina Ivan și a provocat traumatisme grave pentru fiecare dintre cei care o însoțeau și chiar decesul unuia dintre ei.
Irina povestește, cu lacrimi în ochi, că vertebrele care îi țineau capul au fost făcute zob. La fel și picioarele au avut de suferit, timp de aproape un an de zile nu s-a putut ridica din pat.
În cele 12 săptămâni în care a avut capul fixat de cele 4 fiare, medicii îi strângeau șuruburile cu șurubelnițe și patent, ca și când ar repara o bicicletă.
Irina a trăit clipe de coșmar, luni de zile, în care inima a fost atât de împietrită încât lacrimile nu voiau să evadeze din ochi, luni în care nu a vrut să se privească în oglindă. Apoi alte luni și alte luni în care depresia a cuprins-o și realitatea i-a îngenunchiat sufletul. Dar nu a renunțat la luptă și fiecare moment critic a făcut-o să devină mai puternică.
Prezentă în emisiunea ”Alături de tine” cu Alina Ilioi Mureșan, Irina Ivan a declarat cu sinceritate că are 2 metafore care îi caracterizează viața după accident:
”Am reușit să îmi țin capul pe umeri și picioarele pe pământ, cu coloana secționată la nivel cervical și cu picioarele zob”
”Nu mai pot să mă uit în spate pentru că mobilitatea gâtului este redusă.”
”Eu cred că toți avem această putere (de a merge mai departe), dar este foarte ușor să aluneci în plângerea de milă și în ”dar de ce mie”, ”dar de ce așa” etc. Este un vârtej în care intri. Trebuie să înțelegi că nu ești aici ca să te chinui. Chiar nu cred. Totul are legătură cu noi.”