Învățarea experiențială

Învățarea experiențială este un proces prin care o persoană dobândește cunoștințe, abilități și înțelegere prin intermediul experiențelor practice și directe. Aceasta implică explorarea, experimentarea și reflecția asupra experiențelor reale sau simulărilor, în scopul de a extrage învățăminte și de a dobândi înțelegeri profunde.

Conceptul de învățare experiențială este asociat cu psihologul și filozoful american David Kolb, care a dezvoltat Modelul învățării experiențiale. Potrivit acestui model, procesul de învățare experiențială implică patru etape interconectate:

Experiența concretă.

Persoana se implică într-o experiență reală sau simulată care oferă o bază pentru învățare. Aceasta poate fi o experiență practică, o întâlnire cu o situație reală sau o simulare într-un mediu controlat. De exemplu, copilul primește bicicleta și încearcă să o folosească dar cade în repetate rânduri.

Observarea și reflectarea.

După experiența respectivă, persoana reflectează asupra a ceea ce s-a întâmplat, observă detaliile și își explorează emoțiile, gândurile și percepțiile asociate experienței. Reflectarea este crucială pentru a extrage învățăminte și a identifica aspectele relevante ale experienței. Câteva întrebări simple pot fi de mare folos:

– Ce am observat?

– De ce s-a întâmplat acest lucru?

– Cum pot folosi această experiență?

Continuând exemplul de mai sus, copilul începe procesul de înțelegere. Ce a observat? De ce a căzut? Ce poate face data viitoare ca să nu mai cadă?

Conceptualizarea abstractă.

Pe baza observațiilor și reflecțiilor, persoana încearcă să găsească modele, să creeze conexiuni și să dezvolte înțelegeri abstracte. Aici, sunt dezvoltate concepte, teorii sau modele care pot explica și ghida înțelegerea și acțiunile viitoare.

Copilul stabilește că în următoarea ocazie când se află pe bicicletă, nu mai ia curbe strânse sau privește în față ca să poată evita posibilele obstacole, de exemplu.

Experimentarea activă.

Persoana aplică noile cunoștințe și înțelegeri în acțiunea lor, încercând diverse abordări și strategii. Prin experimentare, se testează și se rafinează cunoștințele și abilitățile dobândite, iar ciclul învățării experiențiale continuă.

Copilul urcă din nou pe bicicletă și aplică noua înțelegere astfel încât procesul de conducere a bicicletei să fie unul cu succes.

În cazul bebelușilor, învățarea experiențială poate avea loc prin explorare senzorială, joc liber, experiențe practice, interacțiunea socială.

Învățarea experiențială la preșcolari ar putea fi aplicată prin joc liber, diferite proiecte bazate pe interesele copiilor, activități practice, excursii, vizite etc.

Învățarea experientială la școlari poate fi aplicată prin experimente, excursii, proiecte de cercetare, simulări și colaborări în echipă etc.

Prin acest tip de învățare, copiii dezvoltă o înțelegere mai profundă a subiectelor de învățare și își dezvoltă abilități practice, cum ar fi gândirea critică, rezolvarea de probleme, colaborarea și comunicarea eficientă. De asemenea, această metodă educațională îi motivează deoarece le oferă oportunitatea de a se implica activ și de a vedea relevanța practică a cunoștințelor lor.