Inteligența socială se referă la abilitatea unei persoane de a interacționa cu ceilalți într-un mod inteligent și empatic. Acest concept a fost introdus de psihologul Edward Thorndike în anii 1920 și a fost dezvoltat ulterior de alți cercetători și psihologi.
În cadrul inteligenței sociale identificăm cinci abilități cognitive distincte: simpatia, conștiența de sine, empatia, meta cogniția și teoria minții.
Simpatia
Simpatia este capacitatea emoțională a individului de a simți cu semenii săi. Se evidențiază ca o normalitate în relația de familie atât dinspre părinte către copii, cât și dinspre copii către părinți. De exemplu, bebelușul experimentează stresul atunci când mama este tristă. Simpatia este prezentă în cercurile sociale intime și se exprimă mai puțin în dreptul persoanelor necunoscute.
Simpatia presupune înțelegere, compasiune sau afecțiune față de starea emoțională sau situația unei alte persoane. Este capacitatea de a fi sensibil la suferința, bucuria sau nevoile celorlalți și de a manifesta interes și sprijin față de aceștia.
Simpatia este strâns legată de empatie, dar reprezintă o formă mai simplă de răspuns emoțional. Se exprimă prin gesturi mici de bunăvoință, cum ar fi un zâmbet, un cuvânt încurajator, o mângâiere sau o mână întinsă pentru ajutor. Ea poate fi, de asemenea, evidențiată prin disponibilitatea de a asculta și de a oferi suport emoțional unei persoane aflate în nevoie. Simpatia joacă un rol important în relațiile interpersonale și în formarea legăturilor umane. Prin manifestarea simpatiei, putem crea un mediu de sprijin și înțelegere reciprocă, contribuind la îmbunătățirea relațiilor și a comunității în ansamblu.
Conștiența de sine
Conștiența de sine se referă la abilitatea unei persoane de a fi conștientă și de a avea înțelegere asupra propriei sale persoane, atât în ceea ce privește aspectele fizice, cât și cele mentale și emoționale. Este capacitatea de a-ți percepe, de a-ți evalua și de a-ți înțelege propriile gânduri, emoții, trăiri și comportamente în contextul dat. Copiii mici manifestă această capacitate când „cer” de mâncare (adesea fără cuvinte, ci doar prin gesturi). Când au o criză de furie (tantrum) deși li se spune să nu exprime ceea ce simt („mai taci”, „gura mică”), copiii, cel mai probabil, nu înțeleg emoțiile, simțămintele pe care le experimentează. În mod normal, odată cu creșterea, copilul devine din ce în ce mai conștient de sine. Dar cei care au fost îndemnați, învățați să-și reprime emoțiile, manifestă confuzie în ceea ce privește conștiența de sine.
Prin dezvoltarea conștienței de sine, persoana devine mai autentică, mai înțelegătoare față de sine și mai capabilă să se adapteze la schimbările și provocările vieții. Conștiența de sine poate fi cultivată prin practici precum meditația, auto-reflecția, terapia și prin interacțiunea cu ceilalți în mod deschis și onest.
Empatia
Empatia este capacitatea unei persoane de a simți și de a înțelege emoțiile altor persoane. Punându-se în locul lor și trăind în mod indirect experiențele lor. Este abilitatea de a se conecta emoțional cu ceilalți, permițându-și să înțeleagă și să se identifice cu ceea ce simt și experimentează ei. Unii copii încep să manifeste empatie chiar din timpul grădiniței în timp ce unii adulții par să nu o experimenteze deloc. Cei care nu sunt conștienți de propriile emoții (care nu și-au dezvoltat îndeajuns conștiența de sine) nu pot simți și trăi emoțiile celorlalți.
Empatia poate fi dezvoltată și îmbunătățită în cadrul interacțiunilor sociale prin ascultare activă, cultivarea curiozității față de ceilalți și învățarea de a vedea lumea prin ochii lor. Empatia este distinctă de simpatie, care implică manifestarea de compasiune și sprijin față de ceilalți, fără a trăi emoțiile lor în mod direct.
Metacogniția
Metacogniția se referă la capacitatea de a înțelege, de a regla și de a controla propriile procese cognitive. Este abilitatea de a avea o conștientizare și o înțelegere a propriilor procese de gândire, cum ar fi atenția, memoria, învățarea și rezolvarea de probleme. Metacogniția implică, de asemenea, abilitatea de a planifica și de a monitoriza propriile acțiuni și strategii cognitive. Încă de pe le patru ani, copiii demonstrează prezența abilităților metacognitive prin conștientizarea a ceea ce știu și a ceea ce nu știu. Mulți adulți înțeleg că una dintre sarcinile creierului lor este aceea de a genera ordinea într-o lume haotică. Alții sunt încarcerați de minciunile pe care le iau drept adevăr. Ei nu înțeleg că mințile lor sunt blocate într-o rețea de prejudecăți, rămânând inconștienți cu privire la propriile convingeri.
Metacogniția este considerată o abilitate importantă în învățare și rezolvarea de probleme. Aceasta poate fi cultivată prin auto-reflecție. Prin punerea de întrebări critice despre propriile gânduri și procese cognitive. Prin aplicarea strategiilor metacognitive specifice, cum ar fi planificarea, monitorizarea și evaluarea propriei învățări.
Teoria minții
Teoria minții este abilitatea de a înțelege ce știu și cum gândesc ceilalți. Copiii încep să manifeste abilități specifice teoriei minții în jurul vârstei de șase ani când realizează că cei din jur pot avea informații diferite de ale lor și, drept urmare, pot ajunge la concluzii diferite. Acest proces îi conduce către dezvoltarea empatiei. Teoria minții permite adulților să înțeleagă perspectiva și modul de gândire al altora. Ceea ce se poate concretiza într-o capacitate puternică de a-i influența.
Teoria minții se dezvoltă pe măsură ce creștem și interacționăm cu ceilalți în contexte sociale. Este o componentă importantă a dezvoltării și a abilităților sociale. Ne permite să navigăm în interacțiuni complexe și să dezvoltăm relații sănătoase cu ceilalți.
În concluzie, simpatia și conștiența de sine ne ajută să ne înțelegem emoțiile iar metacongniția ne familiarizează cu propriile gânduri. Acestea ne oferă informații despre noi înșine. Empatia ne permite să apreciem. Să simțim ce alții simt în timp ce teoria minții ne descoperă ce și cum gândesc ei. Așadar, primim informații despre cei din jur.
Inteligența socială are un impact semnificativ în relațiile și în succesul personal și profesional. Capacitatea de a interacționa eficient cu ceilalți. De a construi și de a menține relații sănătoase. De a naviga în situații sociale complexe poate contribui la bunăstarea și satisfacția noastră în viață.
