Când ceasurile tainice ale nopții au început să plece, în zorii zilei dintâi a săptămânii, femeile loiale lui Isus s-au dus dis-de-dimineață la mormânt. Pe drum, au simțit un cutremur de pământ. Se întrebau oare cine ar putea să le dea piatra la o parte ca să ungă trupul lui Isus cu miresme și miruri. Dar, spre stupoarea lor, pe când au ajuns, piatra era singură dată la o parte, iar soldații speriați au plecat și au dat de știre în cetate ce au văzut. În amorțeala somnului lor, proptiți de propriile sulițe, deodată au văzut o lumină puternică venind dintr-un colț de cer, un înger cu viteza gândului a străbătut ani lumină și a dat piatra la o parte ca pe o pietricică. Cu tot cu sigiliu bineînțeles. Îngerul nu a plecat la Pilat să-l întrebe dacă e de acord să rupă sigiliul, de aceea nu trebuie să cerem aprobare de la autorități să vorbim despre învierea lui Isus. Pentru că învierea trece dincolo de autoritatea omenească. Cu o voce tare, auzită și de ostași, îngerul a strigat: ,,Fiule al lui Dumnezeu, Tatăl tău te cheamă”, iar Isus prin viața care era în Sine Însuși s-a ridicat din moarte și a strigat: ,,Eu sunt învierea și viața”. Pot exista dileme teologice. Cine a murit? Isus omul sau Isus Dumnezeul? Răspunsul meu este simplu: Isus! Pentru că nu, nu stăpânim unirea celor două naturi, divină și umană, pentru aceasta trebuie să fim vigilenți. Dar este clar că Isus a înviat. Ostașii au rămas ca niște morți, dar erau conștienți că se află în fața Maiestății cerului. Apoi au fugit în cetate și au povestit fariseior ce au văzut. Aceștia, i-au mituit promițându-le în schimbul minciunii cu ucenicii care L-au furat, iertarea guvernatorului. Pilat i-a chemat și ei au mărturisit cum au stat lucrurile cu adevărat. Avea coșmaruri deja, se gândea cum ar fi o întâlnire cu Cel pe care-l osândise la moarte! ,,Eu țin cheile morții și ale locuinței morților” spune Isus. Maria ședea afară lângă mormânt și plângea. Și pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. A văzut pe un tinerel și i-a spus: ,,Domnule, te rog, spune-mi unde l-ai pus și mă voi duce să-l iau!”. Maria s-a gândit că poate nu mai vrea Iosif din Arimateea să-l țină în mormântul lui, etc. Unde totuși să-l ia? că ea e o femeie singură. Cu siguranță că Maria se gândea, am un mormânt nou, al fratelui meu pe care Isus l-a înviat, dacă nu avem unde să-l punem, în așezăm acolo, în locul lui Lazăr! – Marie, a strigat Domnul! – Învățătorule, a strigat Maria, și s-a plecat să-i îmbrățișeze picioarele, atunci Isus a zis: – Nu mă ținea, căci încă nu m-am suit la Tatăl Meu. Deci Isus nu a fost în rai cu tâlharul în timpul morții. Ci el ne-a învăațat că abia de acum va merge, dar zăbovește. Mai rămâne puțin cu pământeanca, înainte să-și certifice jertfa în fața Universului. Din prea plină iubire. Când Hristos a înviat, pe piatra sigilată de pe mormânt, probabil erau toți demonii din lume așezați grămadă și inclusiv Satana. Când Hristos a înviat, cea mai mare putere din Univers s-a declanșat. A înfrânt pe Lucifer cu hoardele Lui. De aceea, spune apostolul Pavel: ,,Să-L cunosc pe El, și puterea învierii Lui”. Indiferent în ce moarte ne-am afla, puterea învierii Lui este făgăduința că totul va fi readus la viață. Asta trebuie să ne dorim cu toții, o înviere a inimii și a sufletului prin Hristos în fiecare zi și să nu uităm niciodată. Hristos a înviat! Articol realizat de Cornel Dărvășan