Dumnezeu a pus ordine în haos
Dar nu vreau să mă ocup acum cu felul în care trebuie să citim Geneza ca să o înțelegem așa cum a intenționat Autorul ei să o înțelegem, pentru a evita fundătura în care sfârșesc cei mai mulți dintre cei care se apropie de ea astăzi. Vreau mai degrabă să medităm puțin la eterna luptă dintre haos și ordine. Dumnezeu a pus ordine în haos și a creat astfel lumea. Fiecare dintre noi este pus, fie că ne place sau nu, în aceeași situație, de a ne lupta cu haosul pentru a crea astfel o lume: viața noastră. Viața nu e ceva ce se întâmplă pur și simplu, cu tine pe post de spectator, ci din contră, ești creatorul vieții tale în același fel în care Dumnezeu este creatorul lumii. Munca aceasta a creației propriei vieți, deși nu e deloc ușoară, e cea mai înaltă misiune pe care o ai pe lumea asta. Una dintre primele și principalele frustrări ale copilăriei este descoperirea regulilor, care nu sunt altceva decât o modalitate de a pune ordine în haos. Copilul nu descoperă ordinea direct și de unul singur. Mai degrabă, ordinea îi este impusă din afară, cu greu, cu suferință, uneori cu violență (ceea ce nu e niciodată o idee bună, dragi părinți). De fapt, jocul, principala activitate a copilului, este tocmai cea mai bună modalitate de a descoperi ordinea și necesitatea regulilor.Descoperind importanța regulilor
Fără reguli nu există nimic, nici măcar jocul, cea mai liberă și mai fericită dintre toate activitățile de sub soare. Jocul este modalitatea principală prin care devenim oameni, adică modalitatea prin care interiorizăm necesitatea ordinii, înțelegem importanța regulilor. Și aici nu mă pot abține să spun ceva părinților: singurul joc care creează ființe umane este jocul cu alte ființe umane, nu cu un ecran electronic. Cum vor arăta următoarele generații de ființe umane, care se joacă mai mult cu ecrane decât cu ființe umane, nu știe încă nimeni. Apoi, când am mai crescut, mama sau oricine este acolo în rolul de mamă începe să ne cânte refrenul nesfârșit și enervant care ne îndemnă sau chiar ne obligă, la ordine. „Tu când ai de gând să îți faci ordine în cameră? Pune-ți hainele în ordine!” Și așa mai departe… zilnic primim ordine care ne îndeamnă la ordine! Copilul nu înțelege mania părinților pentru ordine și poate nici părinții, ei înșiși, nu o înțeleg. Poate doar dau mai departe niște ordine despre ordine pe care le-au primit și ei de la părinții lor, care le primiseră de la părinții lor și tot așa până la primul părinte care a dat ordine copilului său. Dar cine ajunge să înțeleagă măcar un crâmpei din secretul lumii, înțelege că acesta este tocmai ordinea.Ordine, ordine, ordine…
Planetele se învârt în ordine în jurul soarelui și atomii sunt aranjați în ordine pentru a forma lucrurile din jurul nostru și pe noi înșine. Atât obiectele inanimate cât și cele vii strigă întruna „ordine, ordine, ordine” și dacă muzica sferelor ar avea cuvinte, atunci fără îndoială refrenul acelei muzici ar fi tot „ordine, ordine, ordine”. Atunci cum am putea să ne imaginăm că tocmai viața noastră, adică viața celei mai complicate și mai minunate ființe din lume, ar putea să meargă bine fără ordine? Toți am auzit că secretul succesului este disciplina, dar disciplina nu este altceva decât curajul de a îți impune singur ordine, fără să te constrângă nimeni din afară. În general, însă, avem o imagine mult prea îngustă despre succes. Avem impresia că succesul înseamnă să dai lovitura într-un anume domeniu. Poate că înseamnă și asta, dar cel mai important este să ai o viață bună și frumoasă:- pentru că fără asta poți să dai câte lovituri vrei
- pentru că între timp ai alunecat încet, încet, în gura celui mai teribil monstru, haosul.