Femeia, eterna enigmă. Care este idealul lui Dumnezeu pentru femeie? Sunt femeia și bărbatul egali? Este femeia principala vinovată pentru căderea în păcat? De ce a fost femeia așezată sub autoritatea bărbatului de către Dumnezeu Însuși? Ce înseamnă de fapt că femeia trebuie să se supună bărbatului? Este Dumnezeu de vină pentru sistemul patriarhal de conducere al societății, pe parcursul căruia femeia a fost abuzată atât de mult? A fost mișcarea feministă justificată?Cum arată femeia creștină postmodernă care se află cel mai aproape de idealul divin?
Și încă multe alte întrebări și-au făcut loc în cadrul celor două ediții speciale dedicate femeii. Am abordat aceste probleme atât din perspectiva bărbaților cât și din perspectiva femeilor.
Astfel am aflat multe aspecte importante care au clarificat statutul femeii de-a lungul istoriei și dorința lui Dumnezeu pentru ea.
De ce a fost creată femeia?
Femeia a fost creată ca să completeze bărbatul și, împreună, să poarte chipul divin în societate. De asemenea, femeia este asistenta lui Dumnezeu pentru a aduce bărbatul în cea mai bună variantă a lui. Pentru că locul din care a fost extras materialul primar pentru crearea Evei a fost foarte aproape de inima lui Adam, putem concluziona că Dumnezeu nu a dorit niciodată ca femeia să fie inferioară bărbatului ci, mai degrabă, să fie sub ocrotirea sa.
Apostolul Pavel le scria efesenilor următoarele: Tot aşa trebuie să-şi iubească şi bărbaţii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine îşi iubeşte nevasta se iubeşte pe sine însuşi. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica (Efeseni 5:28-29). Femeia, parte din trupul bărbatului fiind, devine obiectul celei mai atente griji ale sale. Așadar, femeia devine cel mai important obiectiv de protejat pentru bărbat.
Care este rolul bărbatului cu privire la femeie?
Apostolul Petru îndemna astfel bărbații: Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rândul vostru cu înţelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre (1Petru 3:7). Bărbatul nu poate fi un creștin veritabil decât respectându-și femeia, protejând-o și așezând-o în poziția de egalitate: ea moștenește harul asemeni bărbatului, nici mai mult, nici mai puțin.
Care este rolul femeii cu privire la bărbat?
Ce îi cere Dumnezeu femeii? Iată ce spune Scriptura: Nevestelor, fiți supuse bărbaților voștri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este Capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului (Efeseni 22:23). Ce reiese din acest îndemn biblic că înseamnă supunerea? Adesea creștinul face o mare greșeală interpretând separat anumite pasaje din Scriptură și nu le corelează cu altele înrudite. Dacă tot ceea ce reținem este că Dumnezeu dorește ca femeia să se supună bărbatului fără alte explicații, indicația aceasta este constrângătoare, generatoare de revoltă din partea femeii care a fost creată cu aceeași libertate de alegere ca și bărbatul.
Ce reprezintă această supunere?
Dacă însă căutăm să înțelegem toate îndemnurile corelate în ceea ce privește supunerea, vom observa că supunerea femeii este asociată cu dragostea lui Hristos pentru biserică. Adică cu dragostea sacrificială. Iată o întrebare retorică: Ce femeie nu s-ar supune cu bucurie bărbatului său despre care știe că, în dragostea lui, și-ar da chiar viața bucuros pentru ea? Ce femeie care se știe iubită, caută să plece de lângă cel care-i oferă totul?
Iată un text și mai dur interpretat de femei: Voi mări foarte mult suferinţa şi însărcinarea ta; cu durere vei naşte copii, şi dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine (Geneza 3:16). Pe bună dreptate, femeia postmodernă se răzvrătește aici. Cum adică să stăpânească bărbatul peste femeie? Regresăm cumva în istoria dureroasă care adesea s-a scris cu prețul înjosirii femeii până la stadiul de rău necesar pentru perpetuarea speciei umane? Iarăși, este necesară înțelegerea acestui text în marele context biblic din care vom putea concluziona că, în vocabularul lui Dumnezeu, termenul „stăpânire” înseamnă „protecție”, „responsabilitate”.
Te invităm să descoperi mai multe în emisiunea Comorile Înțelepciunii: