,,Femeia care m-a traumatizat se declară pocăită. Mă înfometa zilnic, mă bătea cu biciul și cu orice apuca. Nu aveam voie să învăț sau să îmi fac temele. Când o imploram să-mi dea voie să mă spăl, venea și mă freca cu peria de covoare până îmi ieșea sângele.”
Aceasta fiind doar o mică parte din povestea unui copil abandonat la 5 ani din cauza sărăciei. După ce ajunge în grija celor doi asistenți maternali, viața lui Robert devine și mai grea.
Efectele violenței domestice împotriva copiilor
Impactul violenței de gen asupra copiilor, în special a violenței domestice, este foarte dăunător.
Copiii sunt întotdeauna afectați de abuzurile comise împotriva mamelor și pot ajunge, la rândul lor, victime ale agresorului care, în cele mai multe situații, este tatăl lor natural sau vitreg.
Rezultatele studiului realizat de Agenția Drepturilor Fundamentale UE (ADF), evidențiază legătura dintre actele de violență suferite în copilărie și riscul de a deveni ei înșiși victime/agresori odată ce ajung adulți. Pentru a întrerupe ciclul violenței, este crucial să sprijinim copiii care se confruntă sau care sunt martorii unui eveniment de violență domestică îndreptată asupra mamei lor. (informații preluate din studiul WAVE, “Away from Violence: Guidelines for Setting up and Running a Refuge” (2004), p. 10-14)
Mai mult, copiii pot fi afectați direct de violența în familie, prin supunerea la un act de violență similar. Personalitatea lor poate suferi modificări profunde în urma violenței domestice trăite în copilărie: băieții au o probabilitate mai ridicată să devină agresori, iar fetele victime.
Este esențial ca ei să primească sprijin pentru a face față experiențelor legate de violență și să înțeleagă că nu este normală conviețuirea în teroare și abuzuri.
,,Femeia care m-a traumatizat se declară pocăită” – Robert Isztoica
După ce am finalizat interviul, a suferit o criză de anxietate. Relatându-ne povestea sa, a retrăit momente greu de ascultat. Părăsit din cauza sărăciei, Robert ajunge în mâna a doi asistenți maternali care i-au transformat viața într-un iad.
”Așa cum mă umilea și ma batjocorea, eu aveam nevoie de iubire. Și îi spuneam în fiecare dimineață ”Te iubesc”. Și îi pupam mâna la acest asistent maternal. Cu toate ororile pe care mi le făcea. Evident că mai avea și dânsul niște chestiuni de afecțiune, dar erau extrem de rare. Atunci am ales eu să mi le exprim și să fiu un exemplu.”
