Reforma Protestantă a fost acea mișcare din secolul XVI care a pornit de la dorința de a reforma Biserica Romano-Catolică din Europa Occidentală. Societatea laică și monarhiile europene ajunseseră să fie controlate în cea mai mare măsură de către Biserica Medievală. Nimeni nu îndrăzena să se opună Bisericii, nici să conteste acțiunile și hotărârile ei.
Acest fapt a generat multe abuzuri, care trebuiau să înceteze. Europa nu mai putea continua viața politică și religioasă în acest mod. Era o nevoie urgentă de reformă în plan politic, social, cultural și religios. Era nevoie de o schimbare în toate domeniile vieții societății. Reforma în domeniul teologiei a venit ca un răspuns la nevoile lunii creștine de atunci și a avut drept rezultat o schimbare la nivel social și administrativ.
De la Reforma protestantă și până în zilele noastre au trecut 506 ani, timp în care s-au schimbat multe lucruri. Biserica Romano-Catolică pare mai indulgentă decât în trecut, iar bisericile protestante și-au revizuit în multe puncte doctrina și teologia, astfel încât diferențele dintre ele au devenit nesemnificative. Discursurile s-au schimbat, diferențele au fost date în mare la o parte și ne întrebăm, pe bună dreptate, ce rost mai au atâtea denominații? Pare un lucru bun, benefic pentru unitatea Bisericii creștine… Mișcările cu iz ecumenic sunt din ce în ce mai seducătoare pentru majoritatea bisericilor. Se nasc totuși câteva întrebări:
Sunt demersurile făcute de mișcarea ecumenică o împlinire a rugăciunii Domnului Hristos din Evanghelia după Ioan 17:21 (,,Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine, și Eu în Tine; ca, și ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”)… sau constituie o clădire a Babilonului mistic descris în cartea Apocalipsei?
În ce ar trebui să fie creștinii una? Ar trebui să aibă toți aceeași teologie și aceeași mărturisire de credință sau nu?
Cum se deosebește dezbaterea/confruntarea teologică din vremea Reformei de cea din zilele noastre? Ce a fost bun și cu ce s-a greșit în aceste confruntări teologice?
Cum s-a strecurat superficialitatea postmodernă în teologie în viața de credință și în cea liturgică?
Un lucru este cât se poate de clar. În ultimii ani, de dragul unei păci a compromisului, protestantismul (și nu doar protestantismul) a renunțat la unele puncte din teologia sa (dacă nu oficial, cel puțin la nivel practic), îndreptâdu-se tot mai mult spre ecumenism, pacifism, show religios, politici corecte și spre noile ideologii. În acest caz, putem spune că majoritatea creștinilor (protestanți în cazul de față) nu mai sunt decât niște ,,creștini culturali”.
Articol scris de Ionică Herlea
[…] Citeste mai mult […]