Relația cu Dumnezeu este importantă pentru mai mulți sau mai puțin oameni. Pentru alții este total nesemnificativă, dacă nu chiar egală cu zero. Totuși, de ce aș avea nevoie să dezvolt relația cu Dumnezeu? Ce argumente aș putea aduce pentru a face un astfel de gest?

Relația cu Dumnezeu – argumente

Nu știu cum Îl vezi tu pe Cel ce se numește Dumnezeu, dar eu Îl plac. Poate sună cam nepotrivit această afirmație, dar mie chiar îmi place de Dumnezeu! De ce?

Îmi place de Dumnezeu pentru că:

• răspunde așteptărilor inimii mele cum niciun semen nu o poate face;
• nu mă înșeală;
• pot avea încredere în El chiar mai mult decât în mine însămi;
• îi pasă de mine, de cei dragi ai mei chiar mai mult decât mie;
• oricât aș da-o eu în bară, e singurul care rămâne cu brațele deschise și cu ochii plini de dragoste, gata să aline rana copilului Său care abia învață să meargă într-o lume ostilă;
• pentru că deși în ochii semenilor mei, orice greșeală este aspru și gălăgios penalizată, El poate să realizeze din dezastrul meu o adevărată capodoperă;
• și, la final, îmi place de El pentru că nici măcar sentința nu o dă singur chiar dacă e îndreptățit, ci mă invită să cumpănim împreună situația: „Veniți totuși să ne judecăm, zice Domnul.” Isaia 1:18

Relația cu Dumnezeu sub lupă

Cum să nu-L iubești când Îi pasă atât de mult? Cum să nu-L placi pe Cel ce a făcut TOTUL pentru salvarea ta? Îți permiți luxul de a face zadarnic harul Său?

„Conducerea lui Dumnezeu nu se bazează pe o supunere oarbă, pe un control lipsit de raţiune… ci ea apelează la raţiune şi conştiinţă.” Ellen G. White.

Este o perspectivă prea frumoasă pentru a nu fi exploatată. Ia-ți timp, prietene, și gândește-te la ceea ce ai putea pierde nebeneficiind de această oportunitate!

„Dacă mă încred în Dumnezeu şi El există, câştig infinit. Dacă mă încred în Dumnezeu şi El nu există, nu pierd nimic”, spunea Blaise Pascal.

Succes în cea mai de calitate relație din câte pot exista. Și tu poți fi favoritul Său!

Articol realizat de Narcisa Ispas