Educarea copiilor este cea mai grea misiune pentru părinți. Dar, oare, orice muritor de rând, indiferent de caracteristicile lui psiho-sociale, este capabil să o facă? Copiii pot fi educați și de alte specii afară de om? Ce rol au cei șapte ani de acasă? A educa înseamnă și a pedepsi?

Educarea copiilor și misiunea de părinte

Deși nu am copii, pot fi adeseori auzit spunând: „să ai copii este cel mai minunat lucru din lume” sau „poți să câștigi chiar și un premiu Nobel, dacă nu ai făcut copii, ai trăit degeaba”. Mi s-a atras de mai multe ori atenția că poate ar fi mai bine să fac copii eu însumi înainte de a supune astfel de lucruri, care, oricum, sunt un pic exagerate, nu-i așa? Nu cred. Nu cred că ar trebui să fac copii pentru a ști că acesta este cel mai important și mai frumos lucru din lume, după cum nu e nevoie să mor pentru a ști că moartea este cel mai nedorit lucru din lume.

Sunt lucruri pe care le poți știi pur și simplu, vorba lui Kant, a priori. Dar mai știu ceva, anume că acesta este și cel mai greu lucru din lume, în virtutea unei legi misterioase a existenței pe care am descoperit-o recent. Conform acesteia, cu cât un lucru este mai frumos și mai bun, cu atât este mai dificil de realizat. Pentru că nu e nimic mai frumos și mai bun decât a face și a crește un copil, atunci rezultă că nu e nimic mai greu decât asta. Și sunt sigur că toți părinții din lume îmi vor da dreptate. Deci, misiunea de părinte este cea mai grea din lume și totuși orice muritor de rând, indiferent de caracteristicile lui psiho-sociale, este capabil să o facă, nu-i așa?

Educarea copiilor și primii șapte ani

Știm cu toții că nu e chiar așa. Chiar și lupii pot crește un pui de om. Există cel puțin un caz bine documentat de lupi care au crescut, cu succes, un pui de om. Povestea lui Tarzan a fost inspirată tocmai de astfel de cazuri. De fapt, greșesc… Există într-adevăr un caz bine documentat (și multe altele mai puțin documentate, dar autentice) al unui copil care a fost crescut de animale, în sălbăticie, însă cu o mențiune: ce au crescut lupii nu a fost chiar un om, ci un animal în corp de om. Copiii respectivi au supraviețuit și s-au dezvoltat fizic, dar nu au învățat mai învățat să vorbească și să relaționeze cu oamenii, pentru că fereastra în care aceste abilități critice pentru dezvoltarea unei ființe umane trecuse.

Se spune că în primii șapte ani de viață învățăm mai mult de 90% din tot ce vom învăța pe durata întregii vieți. De unde și importanța celor șapte ani de acasă. Însă psihologii specialiști în dezvoltarea copilului ne spun că vârsta critică pentru formarea unui copil este vârsta de patru ani. Adică, dacă până la patru ani copilul nu a fost format cum trebuie, fereasta s-a închis și copilul va rămâne cu lipsuri și pagube permanente.

Educarea copiilor, o artă?

Între un copil crescut de lupi și un copil crescut de părinți, care știu cu adevărat ce fac, nu există o prăpastie, ci un continuum pe care se plasează toți părinții care au fost și care vor fi vreodată. Există părinți care nu fac o treabă mult mai bună decât lupii la crescutul copiilor. Dar, există părinți care reușesc să crească niște ființe umane sănătoase din punct de vedere sufletesc. Acestea sunt dotate cu abilitățile care le vor permite să se raporteze în mod sănătos la cei din jurul lor. Acestea își vor tăia singure o cărare prin jungla vieții și în cele din urmă să facă copii pe care să-i crească bine.

A cincea regulă din cartea lui Jordan Peterson, 12 Reguli de viață – Un antidot la haosul din jurul nostru, este o meditație practică, neprețuită cu privire la arta de a crește copii. Astăzi, când verbe ca a disciplina și a pedepsi au devenit tabu, psihologul canadian are curajul să vorbească despre importanța pedepsei în creșterea copilului. Capitolul care dezvoltă regula numărul cinci este intitulat Nu-ți lăsa copiii să facă nimic ce te-ar face să-i displaci. Rolul primordial al părintelui este de a fi o interfață între lumea rea, dură și necruțătoare și creatura proaspăt venită pe această lume și neajutorată.

Educarea copiilor și pedeapsa

Rolul părintelui este să pregătească mica creatură pentru această lume. Peterson avertizează, cuvintele lui răsunând cu greutatea adevărului: dacă nu îți vei educa tu însuți copilul (și a educa înseamnă, aproape inevitabil, și a pedepsi) atunci o va face viața. Și o va face fără mila și dragostea părintească.

Din fericire, Peterson face mult mai mult decât să enunțe pur și simplu o regulă. Ceea ce face este să îmbine meditația cu privire la rolul educației cu sugestii practice. De exemplu, cum să adormi un copil care nu vrea să doarmă, sau să hrănești un copil care nu vrea să mănânce.

Dacă vrei să aduci într-o zi un om pe lume sau dacă deja ai adus, atunci e musai să vezi citești capitolul Nu-ți lăsa copiii să facă nimic ce te-ar face să-i displaci. Cartea lui Jordan Peterson, 12 Reguli de viață – Un antidot la haosul din jurul nostru, a fost recent tradusă și poate fi găsită în toate librăriile sau comandată pe internet.

Articol realizat de Cătălin Ionete