Ești victima propriilor concepții greșite?

Ești victima propriilor concepții greșite? Convingerile eronate sunt idei sau credințe pe care le considerăm adevărate, dar care nu corespund realității sau nu sunt susținute de dovezi solide. Acestea pot fi perpetuate prin transmiterea lor de la o persoană la alta, prin mass-media sau prin influența grupului în care ne aflăm. Convingerile eronate sunt dăunătoare pentru că ne influențează deciziile și comportamentele în mod negativ, făcându-ne să acționăm în mod incorect sau să ignorăm faptele reale. Este important să fim conștienți de aceste convingeri și să încercăm să le identificăm și să le corectăm.

Cea mai dificilă consecință a convingerilor eronate ține de blocajul pe care-l creează în sufletul deținătorului lor, incapacitatea de a înainta în anumite domenii. Exact ca în cazul elefantului imens care „credea” că nu are libertate de mișcare pe motiv că piciorul îi era legat cu o funie. Cum căpătase această convingere? Pe vremea când era pui, fusese legat de picior și i se limitase libertatea de a umbla pe unde dorea. A crescut cu convingerea aceasta că funia reprezintă ceva mai puternic decât el și asta credea și la maturitate, deși i-ar fi fost atât de ușor să se elibereze…

Cum ne vedem pe noi înșine și cum ne angajăm în relații cu exteriorul nu se întâmplă pur și simplu. Credințele inconștiente sunt învățate încă din copilărie. Modul în care un copil învață să se gândească la sine este adesea un produs al imitației persoanelor de referință. Copilul se adaptează mediului preluând modelul de raportare la viață al celor din jur.

Convingerile auto-limitatoare se bazează pe gândurile, sentimentele, opiniile sau valorile negative ale unei persoane. Convingerile negative pun limitări inutile asupra a ceea ce o persoană crede că valorează sau a ceea ce crede că este capabilă să facă. Ele pot menține o persoană „blocată” în zona de confort sau se pot mulțumi cu mai puțin decât merită.

Există mai mulți factori cheie în modul în care convingerile auto-limitatoare sunt învățate și întărite. Acestea includ:

• Mediu abuziv în copilărie.
• Prejudecăți moștenite (învățate).
• Sănătate mintală precară (depresie, anxietate, tulburare de personalitate).
• Imitarea familiei, prietenilor, colegilor etc.
• Comparații cu ceilalți

Iată câteva exemple de convingeri limitatoare:

• Sunt nedemn de iubire.
• Sunt o persoană oribilă.
• Nu pot avea încredere în nimeni în viața mea.
• Totul este din vina mea.
• Nu merit fericirea.

Cele mai comune convingeri limitatoare sunt:

1. „Nu sunt suficient de bun”.

   Aceasta convingere afectează multe domenii ale vieții unei persoane. Este o distorsiune cognitivă care este adesea învățată devreme în viața unei persoane într-un mediu abuziv și invalidant, care apoi este purtată în viața sa de adult. Nu ar trebui să fie prea greu de imaginat că, dacă un copil crește auzind că este inutil și este mereu criticat, acest lucru poate determina modul în care copilul se vede pe sine. Dacă un copil este învățat să creadă că nu este „destul de bun”, acest lucru se poate transforma în perfecționism în viața de adult. Drept urmare, poate dezvolta o dependență de muncă, continua tendință de amânare sau comportamente de auto-sabotare, fie pentru a încerca să depășească sentimentul nedemn, fie pentru a-l „valida”.

2. „Sunt bine. Nu am nevoie de ajutor”.

   Un adevăr greu de acceptat de mulți este nevoia lor de ajutor și sprijin la un moment dat în viață. Dacă o persoană a fost condiționată la începutul vieții să creadă în mod greșit că a cere ajutor sau a avea nevoie de sprijin emoțional este un semn de slăbiciune, acest lucru determină inevitabil un model de comportament bazat pe sine. Va fi percepută ca arogantă ascunzând însă sub această fațadă nevoile nesatisfăcute de siguranță, de semnificație. Aceste persoane cred că a cere ajutor trebuie să însemne că este ceva „în neregulă” cu ele. Această mentalitate perpetuează negarea și comportamentul de autosuficiență și poate limita persoana în creșterea sa emoțională.

3. „Trebuie să repar asta la mine înainte de a putea face cutare lucru”.

   Această distorsiune cognitivă merge mână în mână cu a nu te simți suficient de bun. Totodată creează condițiile optime pentru judecarea aspră de sine, auto-sabotare și amânare. Dacă o persoană crede că trebuie să repare ceva la ea însăși înainte de a fi văzută ca demnă, atunci temerile sale de bază pot fi asociate cu a fi judecată de ceilalți sau cu teama de abandon.

De exemplu, dacă un copil a crescut fiindu-i rușine de propriul corp, ca adult va avea probleme cu imaginea sa corporală. El poate recurge la diete nesănătoase, la antrenamente excesive sau periculoase în încercarea sa de a se „repara” astfel încât să poată fi văzut ca demn sau acceptabil în ochii celorlalți.

Vindecarea tiparului

Gestionarea convingerilor auto-limitatoare poate fi provocatoare. O persoană trebuie mai întâi să recunoască ce convingeri limitatoare pot rula în viața sa la nivel inconștient, începând să evalueze modelele de auto-sabotare. Odată ce convingerile negative sunt identificate, provocarea este de a-și remodela felul în care gândește la ele și la sine. Procesul poate fi anevoios de unul singur dar poate fi facilitat de un specialist în domeniu.