Fiecare dintre noi ne-am căutat eroii și modelele de viață de la cele mai fragede vârste. Pe unii dintre ei i-am căutat în povești, pe alții în lumea sportului, a filmului, în lumea Bibliei sau în viața reală. Viața nu ar avea niciun farmec fără eroi și fără acei oameni curajoși, care nu se dau bătuți în fața problemelor și a condițiilor grele de viață, inspirându-i pe cei din jur, și ajutându-i să spere la o viață mai bună. Tuturor ne plac eroii, dar mai puțini dintre noi avem curajul de a deveni eroi, sau oameni care ies din mâlul conformismului și al mediocrității.
Prea puțini dintre noi ne asumăm responsabilități!
În societatea consumeristă de azi, oamenii consumă și ,,devorează” eroi, dar prea puțini vor să fie eroi. În filme, în Media, în sport, în afaceri sunt mulți eroi. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor se mulțumesc cu o viață ordinară. De ce? Pentru că le lipsește curajul și asumarea. Seneca afirma că „Uneori, chiar și să trăiești este un act de curaj.” Oamenii nu mai au curaj nici măcar să trăiască. Se mulțumesc cu o vacanță, cu un salariu de mizerie, cu un coș de cumpărături și cu un divertisment ieftin care să le dea iluzia că trăiesc. În rest? Nimic…
Lumea noastră este plină de oameni închiși la minte și prea prudenți pentru a risca să viseze, să exceleze și să trăiască. Pentru ei, supraviețuirea și mizele mici înseamnă TOTUL.
Nu poți fi militant pentru o cauză doar teoretic…
Pastorul evanghelic lutheran Dietrich Bonhoeffer a militat cu mult curaj în vremea regimului nazist, pentru dreptate şi milă şi, în consecinţă, a fost arestat. El scria din închisoare: „Pretutindeni, oamenii fug de altercaţiile publice, refugiinduse în sanctuarul moralităţii personale. Dar oricine face acest lucru ar trebui să îşi ţină gura şi ochii închişi faţă de nedreptăţile din jur.” – Dietrich Bonhoeffer, Letters and Papers from Prison: The Enlarged Edition, New York: Touchstone, 1997, p. 5.
Fricoșii sunt primii nemântuiți!
Nici în sferele religioase lucrurile nu stau deloc mai bine. Oamenii sunt educați să fie ,,cuminți și ascultători”, docili și cooperanți, altminteri nu se vor mântui. Este nevoie de oameni care nu ies din tipare atât pentru guverne cât și pentru biserici. Cuvintele care-i descriu pe învingătorii din cartea Apocalipsei capitolul 12:11, nu se potrivesc deloc cu profilul lașilor cuminți, promovați de societatea actuală. Lui Dumnezeu nu-I plac deloc lașii.
,,Ei l-au biruit, prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor, și nu și-au iubit viața chiar până la moarte”. Apocalipsa 12:11
Așadar, a fi biruitor înseamnă să fii mai întâi luptător. Cât de puțini dintre noi mai acceptă această provocare! De aceea s-a umplut lumea de lași. Lașii nu pot crea o societate solidă și sănătoasă nici aici, nici în Rai. Primii nemântuiți sunt fricoșii…
,,Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, și toți mincinoșii, partea lor este în iazul, care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua”. Apocalipsa 21:8
