Acasă Articole Elemente ale ...

Elemente ale comunicării (partea a treia)

Elemente ale comunicării. Gary Johns, specializat în comportament organizaţional, preia un sondaj de la Families and Work Institute, din care rezultă că factorul principal care a influenţat decizia subiecţilor în a se angaja la o anumită firmă a fost comunicarea deschisă.

Orice model de comunicare este constituit din succesiunea simplă a următoarelor etape:

6. Înţelegerea

Pentru o corectă comunicare este nevoie ca receptorul să înţeleagă ideea transmisă de către emiţător. Altfel, anunţul unui şofer care spune ce staţie urmează, al crainicei din staţia de cale ferată, al însoţitoarei de la bordul avionului, al vedetei de televiziune etc. devine simplă mişcare a buzelor sau ceva sonor care gâdilă sau deranjează urechea. „Transferul informaţional devine comunicare atunci când informaţia din mesaj este înţeleasă şi se întreprinde o acţiune corespunzătoare. Cercetătorii sunt de părere că transferul informaţional este o condiţie necesară, dar nu suficientă, lui trebuind să i se alăture înţelegerea. După Măria Cornelia Bârliba, semnalează „o amplificare a comunicării atât sub aspectul mijloacelor (introducerea calculatorului), cât şi sub cel al formelor mediate de acesta. Rezultatul transpare la nivelul conţinutului, care se modifică în natura sa.”

În acest caz, materialul comunicativ suportă următoarele metamorfoze:
  • transmisie prin canalele tehnice;
  • produs al băncilor de date;
  • combinaţie între mesaj natural şi mesaj artificial;
  • volum uriaş;
  • confruntare cu o serie de bariere comunicaţionale specifice erei informatizate.

7. Acţiunea

Receptorul intră în acţiune ca urmare a mesajului. Robert Escarpit este de părere că procesul comunicării nu înseamnă numai a emite şi a primi, ci şi a participa, la toate nivelurile, la o infinitate de schimburi felurite care se încrucişează unele cu altele.” în momentul în care comunicarea este concepută ca având şi componenta înţelegerii, aceasta din urmă devine „un mijloc pentru o atitudine activă, practică a subiectului, pentru formularea unor scopuri ale acţiunii umane.” Intrarea receptorului în acţiune nu trebuie însă confundată cu fapta concretă. Este neproductiv şi în afara esenţei actului comunicării să te întrebi cu emfază „şi la ce ţi-a folosit că ai auzit, aflat, văzut…”

Această gândire este rodul unei necunoaşteri a procesului de formare şi educare. Omul nu este o fiinţă care să reacţioneze imediat la stimuli precum căţelul rusului I. P. Pavlov. Omul îşi ia răgazul, după ce a auzit, văzut sau mirosit, să gândească, să opteze. El primeşte informaţia şi ia atitudine, reacţionând. A refuza să acţioneze nu este totdeauna un semn că nu a primit mesajul. L-a primit şi refuză să facă jocul. în acest caz, cei care întreabă la ce este bun radioul, la ce este bună cartea, la ce este bună muzica trebuie să se întrebe, mai degrabă, pentru ce trăiesc ei, ce fac ei cu propria lor viaţă.

Despre roadele comunicării

Roadele comunicării nu se culeg ciclic, odată cu seceratul grâului şi cu strânsul porumbului, nici cel puţin periodic, precum pepenii sau castraveţii. Rezultatele comunicării şi acţiunile în urma transmiterii unui mesaj se văd în timp şi doar cine are încredere în fiinţa umană ştie şi poate să aştepte. De altfel, eseistul Mihai Ralea considera că amânarea este trăsătura semnificativă care-1 deosebeşte pe om de animal. Aşteptarea, scrie psihologul român, preluând ideea de la Pierre Janet, presupune o serie de capacităţi psihice. „Aşteptarea normală constă în a prepara printr-o durată cât mai lungă posibil separarea între excitaţie şi consumarea actului în acţiune. Orice act sufletesc presupune o fază, fie şi foarte scurtă, de preparaţie. în această fază se adaugă o serie de alte stimulări, care se adună, se «somează» şi împreună pot duce la descărcare. Ea încarcă actul sufletesc care urmează să se efectueze cu un plus de energie.”

8. Feedback

Reprezintă reacţia de răspuns pe care o are receptorul faţă de mesajul primit de la emiţător. Este un mod de a ajuta pe cineva sa înţeleagă efectele pe care le produce un anumit mesaj (acţiune, atitudine, comportament, etc.) asupra celui căruia i-a fost adresat mesajul respectiv.

ULTIMELE ARTICOLE

Cum scăpăm de poluare?

Cum scăpăm de poluare? Po...

Toate religiile duc la Du...

Toate religiile duc la Du...

Principii adventiste de v...

Principii adventiste de v...

Conferința ”Stop abuzului...

Conferința ”Stop abuzului...