Elemente ale comunicării. Gary Johns, specializat în comportament organizaţional, preia un sondaj de la Families and Work Institute, din care rezultă că factorul principal care a influenţat decizia subiecţilor în a se angaja la o anumită firmă a fost comunicarea deschisă.
Orice model de comunicare este constituit din succesiunea simplă a următoarelor etape:
3. Codificarea
Mesajul este codificat de către emiţător şi structurat într-o formă logică – în cazul nostru sub forma limbajului. Este important ca acest cod să fie cunoscut atât de emiţător, cât şi de receptor. În caz contrar, oricât de valoros ar fi, la nivel teoretic mesajul, rară o receptare corectă din toate punctele de vedere (logic, practic, temporal), devine inutil. Nu este nimeni dintre noi care să nu fi transmis o informaţie preţioasă. Dar care s-a dovedit inutilă din cauză că vorbeam o limbă necunoscută interlocutorului sau invers.
De asemenea, este inutil să avem o informaţie corectă, dacă ea nu a fost receptată la timp. De pildă, nu ne ajută la nimic să ştim care sunt numele câştigătoare la loto, din moment ce tragerea a avut loc. Iar noi nu am cumpărat nici un bilet în prealabil. La fel stau lucrurile cu un strigăt, un oftat, o privire. Copilul le emite, dar dacă nu sunt înţelese de exact cine poate şi trebuie să intervină, valoarea mesajului devine iară substanţă
4. Receptarea
Mesajul trece prin punctul de transfer, de la emiţător la receptor. De obicei, aceasta se realizează prin intermediul canalelor de comunicare. Nici un emiţător nu poate să se scuze că nu a fost luat în seamă, aruncând vina doar pe canalul de transmitere. Din această cauză, pentru eficienţă, dar şi pentru stabilirea unui climat psihologic adecvat, emiţătorul trebuie să se întrebe continuu dacă îi este preluat mesajul şi să nu comunice mai înainte de a avea certitudinea funcţionării canalelor de transmisie.
Instituţiile specializate ştiu bine acest lucru. Motiv pentru care ori de câte ori trimitem un e-mail la o adresă greşită ni se comunică eroarea. Nu suntem lăsaţi să trăim cu iluzia că am comunicat. Când în realitate destinatarul pe care îl credeam la post nu există sau i-am dat un nume greşit. Chiar şi în activitatea cotidiană banală este nevoie să ne asigurăm dacă am transmis bine mesajul sau dacă l-am recepţionat corect, fiindcă suntem, aproape concomitent, şi emiţător şi receptor. Şi pentru că mulţi dintre noi vorbim mai uşor decât ascultăm, apostolul Iacov ne îndeamnă să fim grabnici la ascultare şi înceţi la vorbă: „Să ştiţi, preaiubiţii mei fraţi: orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie.
