Ascultarea activă este o abilitate esențială în comunicare, care presupune a fi pe deplin concentrat, implicat și receptiv la ceea ce spune interlocutorul. Aceasta înseamnă mai mult decât a auzi cuvintele; implică înțelegerea mesajului, recunoașterea emoțiilor și răspunsul adecvat.
Efectul ascultării active:
- sprijină (susține) comunicarea deschisă;
- reproduce și multiplică conținutul informațional al discuției;
- nu produce sentimente sau senzații negative;
- mijlocește atenția față de partenerul de discuție;
- reduce dificultățile (greutățile) de înțelegere;
- permite rezolvarea prin forțe proprii a problemelor;
- creează disponibilitatea de a asculta cu promtitudine și bunăvoință,
- gânduri, idei și expuneri; reduce neînțelegerile (confuziile) sau divergențele între părți;
- în cazul unui volum mare de informații, conținutul de esență este perceput;
- climatul discuției se îmbunătățește în mod sensibil. (Iovanuț,2001,33)
Aptitudinile de ascultare activă.
Acestea presupun următoarele aspecte:
- ”a asculta conţinutul mesajului – a auzi ceea ce se spune este primul pas în realizarea unei ascultări efective;
- a recunoaşte barierele potenţiale în calea comunicării – barierele se pot datora atât emiţătorului, cât şi receptorului;
- a „asculta” sentimentele şi stările emoţionale – indicate, de obicei, prin diferite semnale nonverbale care însoţesc cuvintele;
- a răspunde prin expresia feţei sau prin gesturi – o înclinare din cap, un zâmbet fără a întrerupe emiţătorul – arată că se ascultă activ şi că atât cuvintele, cât şi stările emoţionale ale interlocutorului sunt înţelese;
- a testa felul în care se înţelege mesajul – verificând dacă semnalele non-verbale corespund conţinutului verbal al acestuia sau se contrazic unele pe altele;
- a-l încuraja pe vorbitor să continue sau să dezvolte subiectul;
- a-i reflecta acestuia ceea ce consideraţi că aţi înţeles
- repetând sau parafrazând cuvintele interlocutorului sau adresându-i scurte întrebări pentru confirmare sau pentru verificare” (Duță, 2020, 74, 75)
Abilităţile de ascultare activă. Acestea presupun:
- stabilirea unui climat propice desfăşurării procesului de comunicare, fără factori perturbatori;
- folosirea limbajului nonverbal în scopul întăririi mesajului şi sublinierii atitudinii de ascultare activă;
- folosirea întrebărilor clarificatoare;
- parafrazarea – reformularea mesajului prin folosirea propriilor cuvinte.
