Efectul întrebărilor

Efectul întrebărilor. Întrebările sunt studiate în multe ramuri științifice umaniste. Retorica și oratoria, omiletica și pedagogia sunt doar câteva domenii care folosesc și aprofundează interogațiile în procesul de comunicare și dezvoltare. Fără o întrebare nu există un răspuns, sau cel puțin nu unul natural.

Lipsa interogației

De asemenea fără interogații nu pot exista dialoguri fluente și închegate bazate pe o comunicare sănătoasă. În orice dialog eficient interlocutorii vor pune un accent, cel puțin egal dacă nu mai mare, pe a înțelege mesajul vorbitorului, decât pe sintaxa pe care se pregătește să o rostească înapoi. Aceasta definește ascultarea activă. Atât ascultarea activă cât și comunicarea eficientă folosesc întrebările ca instrument necesar dacă nu chiar principal. Până la urmă termenul comunicare, provenit din latină, are în rădăcina sa cuvântul: comun. Și cum s-ar putea mai bine afla lucrurile comune dintre două părți dacă nu prin întrebări.

Școala din Grecia antică

În unele școli ale greciei antice criteriul de evoluție a studentului era unul deosebit. Elevii mai mici ascultau lecțile și discuțiile dintre profesor și studenții mai mari, pentru o perioadă de timp. Apoi profesorul le permitea elevilor din prima grupă să pună fiecare câte o întrebare. Pe baza întrebărilor lor erau judecați. Dacă profesorul decidea că întrebarea era calitativă: studentul trecea la următorul nivel, dacă nu: elevul rămânea încă un timp fără drept de cuvânt – la picioarele maestrului.

Întrebarea definește vorbitorul

Întrebarea definește vorbitorul, iar filozofii antici au observat acest fapt. Întrebarea este chiar mai definitorie decât afirmația. Dar și inversul este valabil: interogațiile nu doar revelează interiorul unei persoane dar și construiesc persoane. Întrebarea lăuntrică este scânteia ce aprinde curiozitatea, iar curiozitatea este motorul care mișcă geniul. Iar dacă acest lucru nu se produce în mod natural, atunci este de datoria educatorului sau a mentorului să pornească acest motor. Întrebările nasc idei, formează sisteme de gândire, construiesc caractere.

Cum studiem întrebările?

Materialele în care se studiază sau în care se vorbește despre întrebări, pot fi clasificate după forma de abordare în trei mari grupe. Prima grupă evidențiază efectele pozitive ale întrebărilor și încurajează folosirea lor. În a doua grupă întrebările sunt clasificate și catalogate ca fiind întrebări bune sau nu, uneori verificând și contextul. A treia categorie este cea mai bogată din punct de vedere științific și se ocupă de clasificarea întrebărilor. Desigur, nu toată literatura sau documentația care tratează acest subiect, se poate încadra fix în una dintre aceste categorii. Majoritatea sunt o combinație (în procentaje diferite) a celor trei.

Cei care încurajează folosirea întrebărilor amintesc dintre argumentele menționate mai sus și încă multe altele. Există însă și aici clasificări în funcție de domeniul la care acestea sunt aplicate. În cel mai mare număr de cazuri, autorul încurajează întrebarea sinelui sau întrebarea altor subiecți pentru a dobândi știință  (deoarece dezvoltarea științifică este posibilă doar cu ajutorul întrebărilor). Mulți autori din domeniul vast al educației doresc deasemenea să reînvie obiceiul discuțiilor vii ale clasei prin reînvierea interogațiilor. Această paletă a științei am o vom menționa separat de prima deoarece scopurile, formele și direcțiile acestui tip de întrebări, sunt cu totul diferite de primele.

Scopul, spre diferență de primul caz, nu este știința ci omul (caracterul sau intelectul), iar direcția majoritară nu este de interiorizare ci de exteriorizare a cunoștințelor sau calităților interioare, de educare (e-ducere). În consecință și formele întrebărilor sunt diferite. Prin lucrarea de față vom încuraja la folosirea întrebărilor, cu predominanță a celor educative.

A doua categorie

În cea de-a doua categorie se află studiile ce identifică care dintre întrebări sunt bune, constructive sau eficiente și care sunt mai puțin bune, distructive și ineficiente.  Aici părerile diferă de la autor la autor. Spre exemplu unii susțin folosirea întrebării: *De ce?* în timp ce alții o dezaprobă. Același lucru se întâmplă și în cazul întrebărilor închise. Unii dintre ei afirmă concluziile lor general valabile, în timp ce alții își aplică observațiile doar în anumite contexte. Observând mediul științific sau social din care acești autori provin, tragem concluzia că nu există întrebări greșite sau rele, ci doar contexte favorabile sau nefavorabile.

Totuși nu pot spune același lucru despre întrebările foarte bune. Există dovezi că anumite întrebări au o mai mare încărcătură emoțională sau intelectuală decăt altele. Deasemenea unele își ating scopul mai bine decât celelalte. Aceste întrebări însă nu pun în umbră și nu cataloghează restul întrebărilor ca fiind rele. Dimpotrivă, în anumite contexte, scopul urmărit de vorbitor poate fi atins doar printr-o întrebare simplă. Dorim deci să observăm și să cântărim întrebările adresate de Isus, cercetând deasemenea și contextul acestora.

Al treilea tip de studiu

Ultimul tip de studiu care aprofundează domeniul întrebărilor este cel de clasificare. Majoritatea cercetărilor științifice conțin clasificări sau sunt structurate după aceste clasificări. Vom menționa aici Taxonomia lui Bloom deoarece ne vom referi la ea ulterior. Această teorie este prezentată ca un studiu în domeniul educației. Ea ordonează crescător, în funcție de complexitate, capacitățile mentale în șase trepte. Fiecărei dintre aceste trepte îi sunt atribuite anumite întrebări. Aceste întrebări au potențialul de a solicita o anumită capacitate mentală.

Astfel întrebările sunt deosebite unele de altele prin efectul pe care le au asupra proceselor cognitive. Alte clasificări  sunt făcute pe baza criteriilor morfologice, semantice sau structurale ale întrebărilor. În unele cazuri, ele sunt clasificate în funcție de modul în care sunt adresate, sau de scopurile sau cauzele lor. Tipurile de clasificări ale întrebărilor sunt multe. Vor fi amintite totuși câteva dintre ele într-un capitol separat. Atenția va fi totuși canalizată doar asupa acelor clasificări care vor avea potențialul de a ajuta la scopul lucrării de față.